StartEvo.com e un site cu adevarat inspirational. Mi-as dori ca in special adolescentii si studentii de acum sa obtina de aici inspiratia de care au nevoie pentru a deveni niste oameni impliniti si care sa fie o mandrie pentru Romania.

Dupa ce m-am uitat la zecile de interviuri cu persoane deosebite, din absolut toate domeniile, azi am avut emotia de a ma urmari pe mine insumi intr-un astfel de interviu. Asa ca vi-l impartasesc si voua mai jos:

Va recomand si voua sa urmariti StartEvo.com constant. Si mi-as dori sincer ca acest proiect sa continue, cu sprijinul tuturor oamenilor si mai ales al companiilor care cred in importanta formarii tinerelor generatii.

Raspunsul meu, de liberal intr-ale economiei, este “da”. Si asta pentru ca orice eveniment cultural valoros este o experienta memorabila pentru cei care il “consuma”. Iar intr-o astfel de experienta, o companie poate interveni intr-un mod relevant si poate obtine ceea ce eu consider a fi secretul unui capitalism sustenabil: sa faci bine societatii si sa-ti faci bine tie insuti.

Spre exemplu, personal sunt un mare iubitor al spectacolelor lui Tudor Gheorghe. De aceea, pentru foarte multi ani voi tine minte ca o parte din concertele lui au fost sustinute de “Domeniile Coroanei Segarcea”.

Despre alte exemple, dar si despre alte motive strategice pentru ca o companie (in special o banca) sa sustina cultura, am discutat in cea de-a doua editie a emisiunii “Companii Responsabile“. Interlocutoarele noastre au fost Anca Nuta (Head of Identity & Communication UniCredit Tiriac) si Cristina Guseth (Presedinta Asociatiei Catalist). Va invit asadar sa urmriti inregistrarea:

La finalul anului trecut, am inceput impreuna cu Alex Ciochia si RadioLynx un proiect extrem de interesant pentru comunitatea de CSR din Romania, respectiv un talk show interactiv pe teme de sustenabilitate – “Companii Responsabile”.

Scopul emisiunii e unul care merge dincolo de informatia de specialitate pe care le-o oferim in mod obisnuit profesionistilor in CSR pe ResponsabilitateSociala.ro. Respectiv, ne-am propus sa intram in dialog cu un public mai larg, dar preocupat de subiecte civice si de sustenabilitate, despre cat de responsabile sunt companiile de la care cumpara, pentru care lucreaza sau care le sunt vecini.

Dat fiind ca multi dintre voi au fost prinsi de spiritul sarbatorilor si e posibil sa nu fi urmarit inregistrarile de pe ResponsabilitateSociala.ro, le voi republica si aici, asigurandu-va in acelasi timp de faptul ca sunt extrem de utile pentru oricine e interesat de domeniul CSR.

Va invit asadar sa urmariti o discutie inspirationala despre implicarea bancilor in domeniul protectiei mediului, dar si despre stakeholder engagement, la care le-am avut ca invitate pe Corina Vasile (Directoare de Comunicare Raiffeisen Bank) si Raluca Fiser (Presedinta Green Revolution):

Asta e raspunsul pe scurt la un post destul de lung al lui Cristian Ducu despre intrebarea daca “institutiile media au legatura cu domeniul CSR?“.

Din fericire ISO 26000 ne ajuta sa dam un raspuns la fel de simplu la orice dilema similara. Respectiv ca “Responsabilitatea Sociala este un concept care se aplica oricarui tip de organizatie” (companie, ONG, institutie a statului etc.).

In cazul companiilor media avem de-a face totusi cu niste companii. De aceea, “RS“-ului ii putem pune linistiti un “C” in coada.

In consecinta, orice companie media trebuie sa treaca prin aceiasi pasi recomandati de ISO 26000:

• Sa-si identifice, prin dialogul cu stakeholderii interni si externi, cele mai relevante tipuri de impact pe fiecare din cele 7 “core subjects” (Guvernare organizationala, Practici de afaceri corecte, Protectia mediului, Relatii si conditii de munca, Drepturile omului, Dezvoltarea comunitatilor si implicarea sociala, Preocupari ale consumatorilor )
• Sa formuleze o strategie si un plan de imbunatatire a acestor tipuri de impact.
• Sa raporteze periodic si public unde a ajuns.
• Sa preia feed-back de la stakeholderi si sa-si adapteze planul.

Multi oameni de CSR se mai plang ca presa nu le baga in seama actiunile. Acum insa, odata cu explozia canalelor online si mai ales a celor de nisa, oportunitatile de expunere sunt mult mai mari. Trebuie doar sa vrei si tu putin.

Am deschis de curand seria de “bune practici” despre cum sa faci sa nu se scrie despre tine, cu o actiune a Enel.

Azi primim o alta informatie: “Gerovital a incheiat un parteneriat pe termen lung cu Comitetul Olimpic si Sportiv Roman“. Suna bine. Ni se mai da si un reason why: Gerovital e un brand romanesc puternic si atunci sustine valori romanesti de acelasi calibru.

Avem insa doua intrebari de specialitate (valabile pentru orice publicatie din zona de media-advertising):

• Cu cat sponsorizeaza Gerovital COSR?
• Cum va activa Gerovital sponsorizarea?

Se poate? Nu se poate. Atunci bine…

Primim azi un email+comunicat de la Enel. Cum ca “Nadia Comăneci, Ilie Năstase și Andrei Pavel au vizitat astăzi etajele 6 și 7 ale spitalului de copii Marie Curie, renovate recent printr-o donație a Enel Cuore, fundația grupului Enel.” Atasate poze cu cei trei care se joaca in curtea spitalului cu niste copii.

Probleme/intrebari:

• Cam ce donatie a facut Enel Cuore si cand? Nu era mai interesant sa ne spuna ce s-a facut cu banii, decat ca s-au jucat niste vedete cu niste copii?
• Functioneaza spitalul Marie Curie sau nu? Personal eu nu stiu, iar informatiile din presa sunt contradictorii.  Dar las’ ca poate ii intrebam pe cei de la Enel, care au trimis comunicatul. Si ii mai intrebam si daca copiii erau internati sau adusi din alta parte.
• Surpriza insa – comunicatul e semnat de…”BIROUL DE PRESA AL ENEL ROMANIA”. Bun, nu-i problema, ca avem un numar de telefon si unul de fax.
• Sunam la numarul de telefon. Surpriza insa si mai mare… nimerim la receptia companiei. Sa cerem cu “Biroul de presa” sau sa dam pe fax?
• Nu, hai sa intram pe site-ul lor corporate si acolo sigur gasim si un numar direct si o persoana de PR. Ce sa vezi?…Nu gasim.

Si acum intrebarea finala: daca tot vroiau sa nu apara pe nicaieri informatia, nu era mai sigur sa nu trimita comunicatul de presa?

PS: poate are cineva mobilul lui Radu Cosarca. O sti el sa ne dezcalceasca.

Am citit in ultimii ani suficient de multe lucrari academice ale unor absolventi din zona de comunicare. Si apoi am mai citit lucrari ale unor oameni care ii formeaza pe acesti studenti si viitori absolventi.

Fara sa generalizez, calitatea lor mi s-a parut din ce in ce mai subtire. Din ce in ce mai des am vazut o betie de cuvinte, o incapacitate de a tine orice idee in mana sau de a comunica ceva clar, un val gros de cuvinte care sa ascunda lipsa de continut si care sa umple spatiul pana la numarul de pagini impuse de tipul lucrarii.

Si trebuie spus ca asta nu are legatura nici cu varsta si nici cu specificul vietii academice, care ar fi condamnata la limbaj de lemn si la o gandire hiper-bombastica. E suficient sa dati o cautare pe Google Scholar si sa gasiti o multime de lucrari de absolvire care te impresioneaza prin claritate, prin logica afirmatiilor si corectitudinea modului in care gestioneaza bibliografia.

Revenind la Romania, in principiu n-ar fi nimic rau, daca studentii facultatilor de comunicare nu ar trebui dupa absolvire sa faca exact asta – “comunicare”. Adica sa inteleaga realitatile complexe si diverse ale clientilor/companiilor lor, sa inteleaga contextul in care se misca acestia, iar apoi sa formuleze mesaje clare, cu sens si mai ales convingatoare, pentru orice tip de public.

Are cineva idee de ce se intampla fenomenul asta cu facultatile de comunicare?

Sau ce credeti – statistic vorbind, un comunicator bun a terminat studii de comunicare sau nu? (daca ne amintim, numele mari ale comunicarii din anii 2000 au avut mai degraba un background de studii “reale”: ingineri, arhitecti, etc.)