Nu e niciodata tarziu sa reluam intrebarea despre “ce reguli ar trebui sa respecte specialistii in PR in interactiunea cu jurnalistii?”
Asa ca salut si eu articolul cu 20 de sfaturi despre asta, scris de fosta noastra colega, Larisa Toader.
Toate sfaturile merita citite si chiar dezbatute.
Spre exemplu, mie mi-au atras atentia urmatoarele:
2 ) Nu da niciodata informatii telefonice!
8 ) Niciodata nu raspunde la o solicitare media fara aprobarea sefului/ clientului, chiar daca raspunsul respectiv a mai fost trimis jurnalistilor!
Despre primul as spune ca are o oarecare raspandire in practica de PR, chiar daca nu mare.
Totusi, daca te pui in pielea jurnalistului, s-ar putea sa-ti dai seama ca lucrurile nu stau deloc bine cu aceasta regula. Un jurnalist stie ca nu are nevoie de “texte de PR” ci de informatii cu greutate. Din pacate, de multe ori, atitudinea defensiva a omului de PR sau textele lui nu fac decat sa invaluie informatia.
In practica noastra pe ResponsabilitateSociala.ro intotdeauna preferam sa vorbim la telefon cu specialistul in PR. Urmarim sa scoatem noi, prin intrebari, informatii “care ies din rand”, experiente deosebite, detalii interesante despre ce a facut compania, pe care PR-istul nu le-ar fi vazut ca importante etc.
E adevarat ca daca sefii il lasa pe omul de PR sa vorbeasca “liber” isi asuma niste riscuri. Insa daca vorbim de excelenta in comunicarea cu jurnalistii, trebuie sa punem pe lista si abilitatea PR-istului de a fi comunica bine la telefon, de a fi o sursa “live” valoroasa si, in acelasi timp, de a nu-si face de ras clientul sau seful.
Despre al doilea sfat as spune ca se pot aduce obiectii de acelasi tip. Nevoia de operativitate a specialistului in PR era mare si cand existau doar publicatii print, care dadeau stirea de azi pe maine. Insa acum, cand criteriul este sa publici de azi pe azi, ai o mare problema cu orice iti poate ingreuna comunicarea.
Specialistii in PR au nevoie de instrumente care sa le creasca eficienta. Printre ele se numara si “pressroom”-ul online. Rolul lui e tocmai acela de a scuti timpul petrecut cu fiecare jurnalist, pentru a da aceeasi informatie. Daca o informatie a ajuns pe pressroom sau in lista de raspunsuri frecvente a omului de PR, clientul sau seful nu are de ce sa se razgandeasca. Sau daca se razgandeste, e suficient sa-l informeze pe omul de PR, iar acesta sa scoata, in mod consistent informatia de peste tot.
Cam astea au fost observatiile mele la cele 2 sfaturi ale Larisei. Si sper ca v-am trezit interesul sa le cititi pe toate 20.
De asemenea, sunt curios sa aflu si alte experiente sau comentarii la adresa lor, din care sa invatam cu totii 