La TED 2010, Bill Gates a tinut o prezentare despre nevoia de a descoperi (repede) un “miracol” in domeniul energiei. Unul care sa-i permita omenirii sa atinga obiectivul de “0 emisii de CO2” pana in 2050.

Prezentarea contine un argument important despre de ce incalzirea globala este mai importanta decat orice alta problema a speciei noastre. In plus, analizeaza diversele tipuri de energie alternativa si detaliaza o ipoteza fermecatoare, a unui asa-zis reactor TerraPower.

Colegii mei de la ResponsabilitateSociala.ro documentau zilele trecute o campanie Sensiblu - “Deschide-ti inima catre copii“. Pe scurt, in farmacii au fost puse la vanzare niste “inimi anti-stres”, din cauciuc cred. O inima costa 5 RON, iar banii se duceau pentru sectia chirurgie cardiaca a spitalului de copii Marie Curie.

In fine, o campanie de succes, pentru ca in final s-au vandut toate cele 100.000 de inimi.

Insa, vrand sa vedem si ce a scris lumea pe bloguri despre campanie, am gasit si comentariul asta al lui Arhi.

Titlul postului e “Donează, noi ne vom lăuda cu asta!” si contine mai multe reprosuri, dintre care unele sunt discutabile. Insa mi se pare indreptatit cel ca nu e ok sa le ceri doar clientilor sa doneze.

La ResponsabilitateSociala.ro am mai primit comunicate in care firmele se laudau cu niste campanii de fund-raising facute in randurile clientilor, nespunand insa cati bani au dat ele. Si atunci noi despre ce sa scriem, intrebam? Ce a facut meritoriu compania, in conditiile in care clientii ar fi putut sa doneze si singuri pentru cauza respectiva?

Bine, nu spun ca asta e si cazul campaniei Sensiblu. Inimile respective au avut un cost, iar obiectul avea o utilitate, macar si sa tina locul unui cadou simbolic. In plus, chiar daca stim de cauza spitalului Marie Curie si am vrea sa donam, de multe ori comoditatea ne face sa uitam. Insa la farmacie tot trebuie sa mergem, iar daca ni se ofera o modalitate facila de a contribui, cu atat mai bine.

Insa cred ca ar fi ajutat daca Sensiblu le-ar fi comunicat mai clar clientilor ca face un efort caritabil impreuna cu ei.

Solutia pe care o spune Arhi, adica “la 5 lei ai tai punem si noi 5” e mai corecta. Un astfel de mecanism se numeste co-donatie si e un instrument de marketing care ajuta mult loialitatea de brand.

Oricum, intre timp Sensiblu s-a simtit incurajata de succesul celor 100.000 de inimi vandute, asa ca a continuat campania sub o alta forma si denumire - respectiv “Fii cu inima alaturi de copii“. De data asta a pus in vanzare niste brelocuri speciale, care contin si o moneda de plastic, pe care o poti folosi la carucioarele de la supermarket. Mie unuia mi s-a parut foarte ingenios obiectul…

Am scris zilele trecute despre o reclama facuta de compania Star Foods, care nu ar avea ce cauta intr-o piata de comunicare, care isi pune un minim de probleme deontologice.

Acum, Bogdan Manolea imi atrage atentia ca reclama a fost deja sanctionata de CNA. Mai multe detalii despre sedinta CNA si despre istoricul dezbaterii la Petrisor Obae.

Compania Star Foods ii da insa inainte cu niste argumente de neinteles. Oficialul companiei spune:

“Reclama noastra se vrea a fi o poveste ce vrea sa comunice un mesaj, ce fac parte dintr-o campanie. Subiectul este temerea tinerilor cum că atenţia lor poate fi acaparată de altcineva. (…) Povestea noastră nu incalcă in niciun fel legislatia audiovizuala si se afla in zona posibilului”

Asta da atitudine de PR: dupa ce ai creat una dintre cele mai daunatoare reclame posibile, tu te tii tare si ne iei pe toti de prosti.

Ce poveste? Ascultati vocea din reclama. Barbatul i se adreseaza direct spectatorului, sau mai degraba spectatoarei, care e personificata de tanara din rolul principal.  Ei, spectatoarei, ii spune ca [mesaj tradus din toate elementele spotului, inclusiv cele vizuale sau de intonatie]:

Prietenul tau te va parasi daca nu ai bani sa-ti pui silicoane;

Si o sa ramai singura (nu ti-ar placea, nu? pai sigur, e cel mai ingrozitor lucru care ti s-ar putea intampla);

Si prietenul tau (oricare ar fi el) e un stupid care isi alege relatiile in functie de silicoane, de stridenta machiajului si de lungimea unghiilor;

Asa ca solutia ta este sa obtii bani ca sa-ti pui si tu silicoane;

A, si daca nu stiai cum se obtin banii, iti spunem tot noi: cumparand si mancand cipsuri. 

Bun, cam cat de putin trebuie sa fi auzit de orice principiu de marketing etic pentru a nu-ti cere scuze, dupa ce atata lume iti spune ca te-ai comportat iresponsabil?

Nu e niciodata tarziu sa reluam intrebarea despre “ce reguli ar trebui sa respecte specialistii in PR in interactiunea cu jurnalistii?”

Asa ca salut si eu articolul cu 20 de sfaturi despre asta, scris de fosta noastra colega, Larisa Toader.

Toate sfaturile merita citite si chiar dezbatute.

Spre exemplu, mie mi-au atras atentia urmatoarele:

2 ) Nu da niciodata informatii telefonice!

8 ) Niciodata nu raspunde la o solicitare media fara aprobarea sefului/ clientului, chiar daca raspunsul respectiv a mai fost trimis jurnalistilor!

Despre primul as spune ca are o oarecare raspandire in practica de PR, chiar daca nu mare.

Totusi, daca te pui in pielea jurnalistului, s-ar putea sa-ti dai seama ca lucrurile nu stau deloc bine cu aceasta regula. Un jurnalist stie ca nu are nevoie de “texte de PR” ci de informatii cu greutate. Din pacate, de multe ori, atitudinea defensiva a omului de PR sau textele lui nu fac decat sa invaluie informatia.

In practica noastra pe ResponsabilitateSociala.ro intotdeauna preferam sa vorbim la telefon cu specialistul in PR. Urmarim sa scoatem noi, prin intrebari, informatii “care ies din rand”, experiente deosebite, detalii interesante despre ce a facut compania, pe care PR-istul nu le-ar fi vazut ca importante etc.

E adevarat ca daca sefii il lasa pe omul de PR sa vorbeasca “liber” isi asuma niste riscuri. Insa daca vorbim de excelenta in comunicarea cu jurnalistii, trebuie sa punem pe lista si abilitatea PR-istului de a fi comunica bine la telefon, de a fi o sursa “live” valoroasa si, in acelasi timp, de a nu-si face de ras clientul sau seful.

Despre al doilea sfat as spune ca se pot aduce obiectii de acelasi tip. Nevoia de operativitate a specialistului in PR era mare si cand existau doar publicatii print, care dadeau stirea de azi pe maine. Insa acum, cand criteriul este sa publici de azi pe azi, ai o mare problema cu orice iti poate ingreuna comunicarea.

Specialistii in PR au nevoie de instrumente care sa le creasca eficienta. Printre ele se numara si “pressroom”-ul online. Rolul lui e tocmai acela de a scuti timpul petrecut cu fiecare jurnalist, pentru a da aceeasi informatie. Daca o informatie a ajuns pe pressroom sau in lista de raspunsuri frecvente a omului de PR, clientul sau seful nu are de ce sa se razgandeasca. Sau daca se razgandeste, e suficient sa-l informeze pe omul de PR, iar acesta sa scoata, in mod consistent informatia de peste tot.

Cam astea au fost observatiile mele la cele 2 sfaturi ale Larisei. Si sper ca v-am trezit interesul sa le cititi pe toate 20.

De asemenea, sunt curios sa aflu si alte experiente sau comentarii la adresa lor, din care sa invatam cu totii

Aflu de pe Iqads, dintr-o analiza, de un spot pentru chipsurile Lay’s (client Starfoods, agentie Graffiti).

Spotul ar parea incredibil pentru anul 2010, pentru o tara membra UE si carnet de NATO. Insa el exista totusi:

Aflu de aici, despre un comunicat al Agentiei Nationale pentru Egalitate de Sanse, care listeaza corect, desi destul de bland, elementele ofensatoare ale spotului:

• Promoveaza un model de frumusete prin acces la chirurgie plastica, in competitia pentru un barbat.
  

• Infantilizeaza si deresponsabilizeaza barbatii in ceea ce priveste relatiile cu femeile (modul in care este reprezentat barbatul din reclama sugereaza ca acesta este complet inocent si nevinovat de faptul ca doua femei sunt in competitie pentru el).

• Negativizeaza situatia femeilor singure: “Iar tu vei ramane singura!” 

Situatia asta as compara-o cu o alta, de care am citit tot de curand.

E vorba de un spot facut pentru Toyota. Ideea spotului nu a venit de la agentie, ci de la o echipa de amatori, in urma unui concurs pe internet.  Iar spotul e tot unul pentru internet:

Istoria scandalului o puteti citi aici.

Oricum, pentru Toyota, protestele de pe internet, au fost suficiente pentru a retrage spotul (de pe un site unde il promova) si pentru a-si cere scuze. Si agentia care a ajutat la producerea spotului si-a cerut scuze.

Si acum diferentele care tin de specificul romanesc:

• Reclama de la Lay’s ruleaza pe marea televiziune de zile bune, fara s-o deranjeze cineva;
• Singurul care poate face ceva e CNA (sa vedem daca face);
• Autoarea analizei de pe IQAds se entuziasmeaza de succesul agentiei, care a creat un spot viral. Adica - daca lumea vorbeste despre el pe bloguri (respectiv il critica) e bine pentru notorietatea promotiei;
• Nici Starfoods si nici Grafitti BBDO nu par sa aiba ceva de zis, in afara de comunicatul initial.

Ba chiar Marketing Managerul de la Lay’s se lauda ca:

“Am inteles targetul, am aflat ce este important pentru ei si am transpus totul in limbajul lor printr-o poveste relevanta.“

Adica nu era de ajuns ca spotul este ofensator. Trebuia sa intareasca mesajul si autorul lui.

Despre retragerea spotului sau cerutul de scuze nici pomeneala. Parca asta suna ca intr-un film, pe care il tot vedem si in viata politica

Update 27 ianuarie: campania Lay’s a fost sanctionata de CNA.

Daca vreti sa cumparati un calculator, un telefon mobil sau alt aparat electronic si vreti sa fiti siguri ca faceti o alegere ecologica, e bine sa stiti ca GreenPeace a publicat a 14-a editie a “Guide to Greener Electronics“. Puteti citi aici cum au evoluat cei mai mari 18 producatori si care sunt la ora actuala cele mai “verzi” branduri.

Pe scurt:

• Apple, Sony Ericsson si Nokia au eliminat PVC-ul si anti-inflamatorii brominati (BFRs) din toate produsele lor.
• In domeniul calculatoarelor, pe langa cele trei branduri, si HP ofera doar laptopuri fara PVC si BFRs.
• Recomandarea GreenPeace este sa nu cumparam de la Nintendo, Microsoft, Lenovo, Fujitsu sau Dell, care au cele mai proaste performante de mediu.

In mare, vedeti mai jos cat de “verzi” sunt cei mai mari 18 producatori de electronice (in functie de criteriile GreenPeace):

In asteptarea unui guvern, cred ca e timpul sa revenim si la alte preocupari, putin mai normale. Cum ar fi aceea ca Romania are niste mari artisti, care se bucura de toata aprecierea in strainatate, insa la noi de multe ori sunt trecuti cu vederea.

Primul la care ma refer este Damian Draghici. El sustine maine un concert de adio. Respectiv adio de la proiectul sau muzical “Damian&Brothers”.

Si pentru ca e un concret sustinut de Umbrela Verde, zilele trecute artistul a fost implicat in cateva actiuni ale acestui program. Mesajul lui despre bun simt, venit dintr-o experienta internationala, cred ca a fost mai mult decat bine venit. Povestile aventurilor sale, alaturi de echipa Umbrela Verde, pot fi citite aici si aici.

Al doilea artist este Tudor Gheorghe. El revine cu un spectacol de “protest social-politic“, al doilea din cate stiu, dupa “Mie-mi pasa!”. Un spectacol inspirat dintr-o noua perioada de furtuna a valorilor, prin care trece Romania, dupa ‘89.

Noul spectacol se numeste “DEGEABA…?!“, iar maestrul spune despre el ca e “un concert ca si Romania, cu disperare, cu frustrare, dar si cu iertare si speranta.” Are loc tot la Sala Palatului, atat vineri, pe 18, cat martea viitoare, pe 22.

Iata deci doua spectacole pe care vi le recomand cu toata caldura si care sper sa ne faca, la final, sa privim cu mai multa speranta si luciditate spre viitor.