“Eseu despre dar” in lumea corporatiilor
Am participat azi la o masa rotunda despre publicitatea online, organizata de revista LinkMagazine.
O parte a discutiei s-a axat pe dilema daca agentiile au sau nu “datoria” de a educa piata, pentru a investi mai mult in internet.
In continuare cred ca nu au neaparat o “datorie”. Insa daca ar face-o, ar castiga mult in termeni de brand value.
Sigur ca rationamentul e dificil si nu neaparat lipsit de riscuri.
Totusi mi-am amintit de cateva cifre care vorbesc despre schimbarile fascinante pe care le-a suferit piata in ultimii ani.
E vorba de atitudinea consumatorilor fata de companii, in functie de “responsabilitatea sociala” pe care o manifesta acestea:
- In 2004 – 86% dintre americani erau inclinati sa schimbe un brand in favoarea altuia comparabil, care ar fi fost insa implicat intr-o cauza sociala.
| 2004 | 2002 | 1999 | 1993 | |
| I am very/somewhat likely to switch from one brand to another that is about the same in price and quality, if the other brand is associated with a cause | 86% | 84% | 65% | 66% |
- Pentru 81% dintre americani, responsabilitatea unei companii era un factor important de decizie atunci cand isi alegeau locul de munca.
- Pentru 74% dintre ei responsabilitatea unei companii era importanta atunci cand trebuia sa recomande un produs sau un serviciu cunoscutilor.
| A company’s commitment to a social issue is important when I decide… | 2004 | 2002 |
| Which companies I want to see doing business in my local community | 85% | 84% |
| Where to work | 81% | 77% |
| Which products and services to recommend to other people | 74% | 75% |
| Which stocks or mutual funds to invest in | 70% | 66% |
Cifrele sunt luate din 2004 Cone Corporate Citizenship Study, o cercetare multi-anuala despre atitudinea consumatorilor in privinta responsabilitatii corporatiilor.
In 1923-1924 antropologul Marcel Mauss scria o serie de articole care au fost apoi reunite in celebrul eseu “Despre dar“. Teoria lui era ca, in societatile arhaice, intre cel care ofera un dar si cel care il primeste se instituie o legatura profunda care obliga la reciprocitate (si de multe ori la supralicitare). Tot el arata ca societatea moderna pastreaza, intr-o forma atavica, acest instinct al darului.
Revenind la responsabilitatea corporatista – cred ca cifrele de mai sus ii dau intru totul dreptate lui Mauss.
(Nici un vot inca)
Loading ...
