Comments on: Despre nevoia de scopuri

By: » O elita a generatiei lor – participantii la competitia nationala de debate ARDOR - Relatii Publice si comunicare online

Thu, 13 Sep 2007 15:13:13 +0000

[...] respectiv a celor care termina acum liceul sau sunt la inceputul facultatii (spre exemplu aici, aici sau aici). Originile pesimismului au fost atat discutiile directe cu ei cat si discutiile cu [...]

By: Dragos Dehelean - Relatii Publice si comunicare online » Blog Archive » “Tinerii ca problema”?

Thu, 18 Jan 2007 10:48:45 +0000

[...] In mai multe randuri mi-am exprimat temerile referitoare tanara generatie (15 – 24 ani) din Romania. Intr-unul din posturi am amintit de un studiu care arata ca: “88% din tinerii romani, cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, ar emigra daca ar avea posibilitatea legala.” [...]

By: Carmen Holotescu

Carmen Holotescu — Thu, 21 Dec 2006 08:11:33 +0000

Dragos,

Nu depui insemnarea aceasta – sau o alta – la Capsula Timpului?

Multumesc,
Carmen

By: Radu Haraga

Radu Haraga — Wed, 08 Nov 2006 11:02:57 +0000

Tocmai ca discutia nu e una academica… (spiritul de contradictie romanesc). Insa de dragul discutiei ar trebui sa mentionam ca in managementul strategic, pe langa curentul rational (al carui adept esti, ca dealtfel majoritatea companiilor), exist si o teorie a contingentelor adaptata care in engleza se numeste “freewheeling opportunism”. Adica strategia se refera exact numai la exploatarea ocaziilor favorabile din piata, fara a cauta ceva anume pe termen lung. Nu are de-a face cu hedonismul atat de mult cat cu oportunismul in sensul cel mai bun al cuvantului. Companiile arabe sunt experte in acest fel de afaceri, ca si anumite companii americane (de ex. cele bazate pe internet). Asadar, companiile romanesti au aceste multe ocazii si TREBUIE sa le exploateze, altfel nu rezolva nimic pe termen lung daca asteapta sa-si defineasca viziunea, misiunea, strategia etc (ca in cazul consultantei clasice de management).
Si daca tot vorbim de strategie, companiile romanesti aplica foarte bine anumite parti ale definitiei oferite de Mintzberg, care spune ca strategia poate fi:
- un plan de actiune (care de multe ori lipseste, conced asta);
- o pozitie in piata (ceea ce cauta majoritatea companiilor romanesti actualmente);
- un plot, adica un scenariu discutat (romanii sunt experti in scenarii abracadabrante insa asta ajuta si la explorarea facila a viitorului si alegerea celor mai convenabile alternative).
Asadar, in sensul larg al strategiei romanii exceleaza!

By: Ovidiu Bufnila

Ovidiu Bufnila — Tue, 10 Oct 2006 14:33:55 +0000

Si daca lipseste Viziunea?
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://finance.groups.yahoo.com/group/Imagologia/

By: Dragos Dehelean

Dragos Dehelean — Thu, 05 Oct 2006 21:53:19 +0000

Desi n-am vrut initial, postul se transforma intr-unul relativ academic

“Cautarea satisfactiei personale” este un curent, in filosofie si se numeste “hedonism”. E bun prieten cu “individualismul” si mai nou – “consumerismul”. In termeni sociologici cu “anomia”. In termeni istorici, cu “decadenta”.

Exista si o alta solutie pentru dezvoltarea economica a tarilor “non-protestante” alta decat modelul renan-japonez?

By: Mihai

Mihai — Thu, 05 Oct 2006 16:07:46 +0000

Salut Dragos,

In mare parte sunt de acord ca lipseste scopul propus de companie, insa pe de alta parte este dorinta angajatilor de a accepta si a lucra pentru un scop propus.
Conditiile business-ului romanesc sunt sub ceea ce poate oferi business-ul European si desigur fiecare ar cauta momentul potrivit pentru a pleca legal sa munceasca in UE. Nu e de mirarea rata de 88% intre tineri.
Odata ce angajatul are posibilitatea sa isi imbunatateasca conditiile de viata in afara companiei, sau in unele cazuri in afara tarii, nu ii mai pasa de scopul corporativ, ci isi cauta de satisfactia proprie. Chiar de-ar fi o companie care ar propune un scop angajatilor sai, nu cred ca ei ar fi pregatiti sa se dedea intru totul pentru realizarea scopului.
IMHO.

By: Dragos

Dragos — Thu, 05 Oct 2006 15:32:57 +0000

Sa stii, Radu, ca de data asta m-am referit doar la companiile romanesti (nu multinationale).

Iar prin “crearea unui scop” am inteles nu doar comunicarea lui in presa, ci in primul rand angajatilor.

Problema de la care plec este chiar cea de care vorbesti tu: companiile romanesti reusesc sa se ocupe doar de “trairea clipei, de exploatarea zilnica a ocaziilor de piata”.

Motivul pentru care nu se dezvolta (de fapt unul dintre ele) – nu reusesc sa le ofere angajatilor “un scop de viata”. In consecinta nici nu au alaturi de cine sa isi construiasca o afacere de amploare.

By: Radu Haraga

Radu Haraga — Thu, 05 Oct 2006 12:47:39 +0000

Pur si simplu nu pot sa fiu de acord cu comentariul tau… Companiile romanesti au scopurile lor, desigur, si se lupta sa iasa din conul de umbra in care lipsa de experienta si 50 de ani de dictatura comunista le-a aruncat. E adevarat ca dragele de ele nu au timp sa creeze mission statement-uri grandioase si prezentari anuale de sute de pagini, insa antreprenorii si cei care zilnic se lupta pe baricadele problemelor poate ca nu au timp sa stea si sa faca brainstorming! Iar pentru o companie mica, avantajul competitiv nu deriva dintr-o utilizare mai eficienta a resurselor (cum se intampla in cazul multinationalelor), ci din trairea clipei, din exploatarea zilnica a ocaziilor de piata! Pentru ele acesta este deocamdata singurul drum spre succes, nimic altceva nu vad sa le ajute. Iar faptul ca ele nu-si comunica activ si in mass media strategiile si scopurile nu inseamna ca nu le au, ci doar ca ziua lor de munca se termina la 22:00 (sau mai tarziu), nu la 17:00 ca in companiile “mari” si “respectabile”.
Succes,
Radu

By: Despre CSR cu alti ochi

Despre CSR cu alti ochi — Thu, 05 Oct 2006 10:19:01 +0000

De ce nu abordeaza nimeni si efectele CSR? Efectele reale, pentru asa-zisii beneficiari, nu doar pentru comanditar?!
Pe cand proiecte care sa ajute cu ceva real? http://www.viataunuimarketingmanager.blogspot.com/