De la Festivitate
L-am rugat pe domnul profesor Dumitru Bortun, Presedintele ARRP sa imi dea, daca are, un transcript al discursului pe care l-a tinut vineri, la Festivitatea de Premiere de la Olimpiadele Comunicarii.
Prin amabilitatea domniei sale am intrat in posesia discursului si vi-l redau mai jos:
Felicitări tuturor participanţilor la Olimpiadele Comunicării – 2007! De ce tuturor?!
Duminica trecută, Cristian Mungiu spunea, pe scena de la Cannes, că speranţă sa cea mai mare a a fost ca filmul lui să fie selecţionat - indiferent la care secţiune a Festivalului. Într-adevăr, restul ţine de miraculos, de incredibil. Drept dovadă, Cristian stătea pe scenă încremenit de mirare; fusese nominalizat, apoi premiat, se afla cu premiul în mâini şi… tot nu-i venea să creadă. Înţelegând situaţia în timp util, Jane Fonda l-a bătut pe umăr colegial, apoi l-a mîngâiat pe spate, oarecum matern: doar-doar l-o scoate din starea de şoc. Am asistat cu toţii la cea mai frumoasă lecţie de… „comunicare în situaţie de criză”!
Dragi participanţi la proba Comunicare instituţională, meritaţi toate felicitările noastre pentru că v-aţi calificat în finală, pentru că echipele voastre au fost selecţionate în una dintre secţiunile Olimpiadelor. Să nu uitaţi niciodată că aţi participat la turneul final al celei mai importante competiţii profesionale a studenţilor din România! Să nu uitaţi aprecierile juriului: sunteţi talentaţi, inteligenţi şi ambiţioşi. Dar să vă spun ceva: nu e de ajuns!
Cu permisiunea colegilor din juriu am să fac o dezvăluire: doar două echipe şi-au disputat primul loc, fiind despărţite de un punctaj infim, echivalent cu… „un sfert de vot”. Preferinţele juriului s-au împărţit în două părţi aproape egale. Timp de 30 de minute am parcurs şi noi o „situaţie de criză”. Până la urmă am decis, cu regret, să ne lăsăm pe mâna aritmeticii, a rezultatului care s-a impus în urma votului secret. La o distanţă respectabilă urmau alte două echipe, despărţite tot de un sfert de vot. Celelalte echipe au obţinut un punctaj atât de mic, încât nici nu ne-am mai propus să facem un clasament.
Cum se explică această situaţie? Repet: sunteţi cu toţii talentaţi, inteligenţi şi ambiţioşi. Atunci, de unde aceste punctaje mici? Unii aţi avut nişte brief-uri greu de pus în operă, v-am înţeles. Alţii aţi avut nişte bugete atât de mici, încât soluţiile propuse nu puteau fi decât suprarealiste. Dar dincolo de aceste inconveniente, care ţin de „miraculos şi incredibil”, se degajă o trăsătură mai generală: dificultatea de a elabora o strategie convingătoare, care poate fi implementată încă de a doua zi. O campanie de Relaţii Publice presupune multe lucruri, dar hard core-ul ei este strategia de comunicare.
Acum câţiva ani, ziaristul Marius Tucă scria: „Când aud cuvîntul strategie, românii dau fuga la dicţionar”. Pe ansamblu, cred că avea dreptate. În cele mai multe zone ale societăţii româneşti ducem lipsă de gândire strategică: de la primarii de comună care nu pot redacta un proiect pentru a accesa fonduri europene, până la Ministerul Educaţiei care n-a avut niciodată o strategie a educaţiei naţionale. Nu gândim în obiective şi în segmente de timp, nu ne pricepem să alegem mijloacele potrivite, nu ne place să planificăm. Ne aruncăm cu capul înainte şi pe urmă încercăm să reparăm şandramaua din mers, ca pe o fregată britanică pe care unii le-au casat, apoi le-au modernizat, iar alţii le-au cumpărat. Asta da, strategie!
Am trăit s-o văd şi pe-asta: premierul unei ţări europene declară că nu vrea să mai audă cuvântul strategie: „M-am săturat de strategii!”. Şi noi ne-am săturat de strategii proaste, nerealiste şi nefezabile, făcute de oameni care n-au ce căuta acolo unde sunt; ne-am săturat de incompetenţa celor care ar trebui să aplice acele strategii care sunt bune, dar rămân prin sertare; ne-am săturat de lipsa voinţei politice de aplicare a strategiilor care ar putea fi aplicate; ne-am săturat de absenţa unei viziuni strategice în guvernarea ţării. În schimb, ştim că avem mare nevoie de strategi competenţi şi de strategii valoroase! Dragi studenţi, în voi ne stă speranţa! Să deveniţi strategii României de mâine!
*
În continuare, premiile pentru Comunicare instituţională vor fi anunţate şi înmânate de către unul dintre românii care ştiu ce este o strategie: d-l Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor.
Later edit:
Din pacate se pare ca Domnul Profesor Bortun a fost din nou prea putin atent la diferentele dintre metodologia de jurizare de la Preselectii si cea de la Prezentarile Publice. Dupa ce anul trecut a trebuit sa explic cateva zile pe forum in ce a constat metodologia, dupa discursul domniei sale de la Festivitate, iata ca si anul acesta trebuie sa fac niste precizari.
Iar precizarile sunt asa:
- Membrii Juriului, deci si Domnia Sa, nu au vazut decat o centralizare a nominalizarilor pentru locurile I, II si III facute de fiecare dintre ei. Daca s-au constatat inegalitati intre echipe, ele pot spune cel mult ca membrii Juriului au avut opinii comune in privinta castigatorilor
- Nu exista o centralizare oficial a notelor la criteriul “strategie” care sa fi fost prezentata membrilor Juriului. Deci evaluarea strategiei poate fi cel mult una personala sau empirica din discutiile cu membrii Juriului.
(3 voturi, medie: 3.67 din 5)
Loading ...
