Vinerea trecuta am trimis o noua editie a newsleter-ului ResponsabilitateSociala.ro, in care puteti citi si doua articole foarte interesante:

Anca Teiosanu, coordonatoarea programului de CSR al Orange, scrie despre importanta din ce in ce mai mare a raportului anual de CSR. Opiniile sale pot fi confruntate si cu recent publicatul Raport de Responsabilitate Sociala Corporativa al Orange (editia a IV-a), pe care l-a realizat:

“Compania mea publica un raport de CSR. Pe cine intereseaza?”

Dana Nicolescu, directoarea Opportunity Associates Romania si consultant CSR al UNIDO, scrie despre piata consultantei de specialitate, o piata care la ora actuala se afla in chinurile facerii in Romania:

“Rolul consultantei de CSR”

Cred ca cele doua teme se leaga.

Asa cum am mai scris si eu, raportarea formala de CSR e cea mai buna dovada pe care o putem primi despre sinceritatatea si angajamentul unei companii. Nu declaratii de bune intentii pe care le facem pe la evenimente. Nu comunicate despre gesturi disparate. Am vorbit despre asta in articole ca si:

• Cum recunosc o companie responsabila?
• Ce inseamna un raport anual de CSR?
• Ringul de CSR

In schimb, raportarea de CSR, mai ales daca o facem conform standardelor internationale, nu este deloc un lucru usor.

Companiile multinationale din Romania au inceput (timid) sa includa in organigrama, posturi legate strict de CSR (ne reamintim ca in UK, BT face eforturi importante de a promova o astfel de optiune de cariera). In majoritatea cazurilor insa, daca o companie ia in serios Responsabilitatea Sociala isi deleaga responsabilul de PR sau directorul de Corporate Affairs sa se ocupe.

Din pacate, acesti specialisti afla mai devreme sau mai tarziu ca domeniul CSR-ului nu este deloc unul simplu sau usor de acoperit. De asemenea, afla ca nu pot face mare lucru in absenta unei baze de resurse si de expertiza multidisciplinara.

Si aici intervine rolul consultantului. Care trebuie sa ghideze compania pe parcursul intregului proces prin care aceasta “materializeaza” in practicile de business ingrijorarile si preocuparile grupurilor interesate (“stakeholders”):

Iar principiul “materialitatii” (derivat din auditul financiar) este exact opusul declaratiilor ipocrite sau al gesturilor pe care o companie le face doar pentru a distrage atentia de la “gunoiul” pe care il produce de fapt (ex. sponsorizam actiuni ecologice, dar suntem unul dintre cei mai mari poluatori, si nici nu ne gandim sa facem ceva in privinta asta).

(1 voturi, medie: 5.00 din 5)

 Loading ...

Publicat Monday, 24 September 2007 la ora 8:24 am. Urmareste comentariile acestui post cu feed-ul RSS 2.0.