Despre cresteri salariale si avansari in advertising si PR
Pana nu demult exista o singura cale de a avansa profesional: invatand (din carti, de la oameni cu mai multa experienta, din practica). Insa invatarea si dezvoltarea personala sunt procese care dureaza ani buni, asa cum e normal pe orice piata.
De curand, piata de comunicare din Romania (fie advertising, fie PR) a descoperit o noua metoda de a avansa, atat ca functie cat si ca salariu. Plecatul de la o agentie la alta.
Schema merge asa: lucrez o perioada la o agentie. Apoi, o alta agentie, aflata intr-o nevoie disperata de oameni, imi face o oferta. Si, pentru ca trebuie sa ma motiveze cumva sa plec, imi da si o functie si un salariu mai mari. Stau putin acolo, si apoi iar plec la alta agentie.
Si asa apar efectele perverse:
- Oameni foarte tineri ajunsi in pozitii si cu salarii complet nejustificate pentru valoarea pe care o pot aduce
- O medie maxima de 1 an pe care o petrece un om intr-o agentie
- Disparitia totala a motivatiei pentru auto-dezvoltare (as fi curios sa vad un sondaj cu ultimele carti citite, printre oamenii care au evoluat spectaculos in ultimii ani)
- Subminarea oricarei forme de cultura organizationala si de fidelitate a angajatiilor fata de agentie (fenomen care poate ingropa o agentie, fix cand ii e lumea mai draga)
- Inhibarea competitiei pentru calitate intre agentii (e mai important sa gasesti oamenii care sa duca la capat treaba pe bugetul batut in cuie de client, decat sa ii ajuti/motivezi/fortezi sa faca perfomanta)
Per ansamblu o scadere sau o stagnare la nivelul intregii piete de comunicare. Crestere la capitolul inovatie – 0. La fel la capitolul performanta.
Cine greseste? Agentiile care incurajeaza acest poker cu oameni.
Cine procedeaza corect (in ciuda presiunilor competitive)? Agentiile care se incapataneaza sa investeasca in sisteme corecte de recrutare, formare si stimulare a performantei angajatilor.
Ce e de facut, pe langa ce am spus mai sus? Sa privim cu responsabilitate tipul de etica a muncii pe care o incurajam. Sa descurajam traseismul. Sa ne reamintim ca o agentie trebuie sa fie in primul rand o arena unde se face performanta.
Later update:
2 articole din Business Magazin pe aceeasi tema:
Angajatii legati pe vecie de companie
(7 voturi, medie: 4 din 5)
Loading ...
Bravo Dragos. Fooooarte bine spus si fooooarte corect. In ritmul asta o sa ajungem sa avem :Guru” autohtoni care sa nu inteleaga diferenta intre cpa/cpm/cpc.
Dragos, ai dreptate in ceea ce spui apropo de mutat si de timpul petrecut intr-o agentie sau alta.
Un mic aspect as mai aduce in atentie - daca imi permiti: sunt multi studenti care se angajeaza inca din timpul facultatii. Unii gasesc intelegere si pot chiar sa mearga si la cursuri in acelasi timp. Salariul unui student evident ca este al unui incepator (sau poate mai mic daca nu poate urma un program complet). Experienta se aduna insa - chiar si cu mai putine ore - si se intampla ca o alta agentie sa il prefere pe acest sudent ce are deja experienta unuia pe care ar trebui sa il “creasca”, sa il ajute de la inceput. Si-atunci ii ofera mai mult studentului ce are deja cateva lucruri invatate in practica.
Din pacate in ultimii ani preturile (la orice) au crescut enorm. Astfel ca daca un student statea in camin era ok sa aiba un salariu de 200-300 euro. Cand termina facultatea insa ajunge sa aiba nevoie sa poata plati o chirie - si cum o garsoniera a ajuns 350 de euro… doar chiria - e firesc si pentru el sa caute mai bine, inclusiv financiar.
Se poate ajunge cumva ca “alergatul” de la o agentie la alta sa fie conditionat si de acest aspect - din pacate deloc de neglijat.
Un alt miraj al zilelor noastre: sa fii manager - multi doresc azi sa avanseze rapid.
A nu se intelege din ce am scris pana aici (chiar ma gandeam sa ating si eu subiectul pe blog, dar fiindca ai scris tu am profitat sa comentez la tine) ca as fi pro-acest fenoment si mai ales pro ideea de om nespecializat. In niciun caz - mai ales ca m-am lovit de situatii in care oameni mai putin cunoscatori au reusit sa lase o impresie mai putin favorabila PR-ului unor clienti (dar deja e alta poveste).
Spun doar asa: ca probabil si agentiile (unele cel putin) ar trebui sa gandeasca modalitati in care oamenii sa le ramana vreme indelungata angajati (cu tot ce implica acest lucru, inclusiv participarea la evenimente, mariri de salarii, respect, explicarea avantajelor ramanerii intr-o agentie pe termen indelungat etc.).
Consider ca totul poate fi imbunatatit - si ca este important sa ne dorim sa schimbam ceva in bine.
Acelasi lucru se intampla in oricare alta industrie. Nu ma asteptam ca in domeniul PR/comunicare sa fie altfel. Am inteles ca in banking criza de resurse umane e si mai acuta, in sensul ca sunt groaznic de agresivi in a recruta din ograda concurentei. Ce exemple de practici am auzit, mi-a stat mintea in loc. Evident, se ard etape, se sar trepte ierarhice intr-un an cat in alte tari in sapte, si la un moment dat intervine prabusirea (pentru angajat sau pentru angajator, dar de cele mai multe ori pentru ambii).
Solutia, din punctul meu de vedere, pe langa cea mentionata de tine (sunt intr-adevar multe locuri unde munca nu este apreciata, din mai multe puncte de vedere, astfel incat persoana respectiva pleaca) este si o investitie pe care companiile de comunicare, la fel ca orice alt angajator, sa o faca in educatie. Nu in recrutatul de studenti din timpul facultatii si frecatul lor aproape full-time in agentie, astfel incat acestia sa isi neglijeze studiile. Ci internship-uri de vara, internship-uri part-time cu sens (nu doar munca de negrisori) si corelate cu cerinte legate de performantele la scoala, implicare in scoli prin workshop-uri, cursuri practice, academii alternative. Asa iti fidelizezi niste tineri, talentati si care capata astfel si un pic de experienta si care ajung sa vina la tine pentru cultura promovata de compania ta, nu pentru 100 de euro in plus la salariu. O alta solutie ar fi (dar nu cred ca si-o permite cineva pe piata) ar fi cultura elitismului: sa privesti cu suspiciune traseistii, nehotaratii, constient fiind ca pana la urma tot tu investesti intr-un om care ajunge sa nu merite. Si sa nu ii angajezi.
[…] Dragoş scrie despre creşterile salariale şi avansările din publicitate şi PR în România. Sunt de acord cu majoritatea afirmaţiilor sale, cu menţiunea că ştiu sigur de colegi (cu un CV onorabil, dar fără experienţă directă în domeniu) cărora li s-a oferit un aşa-zis salariu de “entry” de 6 milioane de lei la o agenţie de top 5. Fără creştere timp de un an. Aşa că… pisica e mai mult în curtea agenţiilor şi nu a trebuit să o arunce nimeni acolo. […]
[…] despre joburi. Colegul meu Dragos scria despre migratia fortei de munca si despre efectele ei. Total de acord! Dar telefonul de mai […]
[…] In fine, nu calitatea unui posibil teasing ma intereseaza. Ci de ce pleaca lumea de colo-colo. Am mai scris despre asta nu demult: “Despre cresteri salariale si avansari in advertising si PR” […]
Eu nu aş vorbi despre cei tineri care fac asta. As discuta, mai degrabă, din ce cauze se întâmplă această “migraţie”… Şi, sunt de acord, principalele “vinovate” sunt agenţiile care încurajează acest comportament, care se bucură, chiar şi pe termen scurt, să angajeze un un om oferindu-i de la început tot ce are de oferit - fiindcă nu-l mai poate motiva în timp corespunzător cerinţelor acestuia. Angajatul, văzând că nu se mai mişcă nimic, “schimbă macazul” în favoarea sa.
Desigur, vorbim despre agenţiile medii/mari, nu despre cele mici, care culeg firimiturile… Aveţi idee câtă performanţă se cere în agenţiile mici, din provincie?Trebuie să ştii “de toate”… Salarizare, condiţii de muncă, … CULTURĂ ORGANIZAŢIONALĂ?! Ha! Vorbeşti de lucruri pe care le analizezi sub lupă, prietene! Habar n-ai de ceea ce se întâmplă pe teren, în domeniu.
“By the way”… dragut articol, scris asa… profesionalist. Abureala se va disipa ea, candva, cumva… Ideea centrală s-a “marcat”: traseismul nu trebuie confundat cu performanţa, nu? Bineînţeles! Trebuie apreciat cel care stă 20 de ani pe un salariu de mizerie, munceşte în condiţii proaste, ca să fie loial şi nu-şi caută de lucru în altă parte, ca să câştige experienţa necesară angajării într-o companie mare, care oricum nu va mai avea nevoie de el, fiind depăşit total din punct de vedere profesional!…
Mai am argumente, pe care ţi le-aş arunca direct în obraz, domnule!
N.B.: …nu pune comentariul meu pe seama crizei… Am dat de articolul asta intâmplător - de anul trecut poate ţi-ai schimbat opiniile, având în vedere scandalurile în care au intrat mari agenţii de publicitate… Câtă performanţă!
Sigur ca s-a schimbat situatia.
Piata de comunicare (ma refer in primul rand la cea din Bucuresti) a facut deja “ajustarile” de rigoare.
N-as spune ca e un articol care ii critica pe “traseisti”. Critica mai degraba agentiile, care, intr-o anumita perioada incurajau un fenomen cu efecte perverse.
“Efecte perverse” asupra cui/ce? Ambii actori aveau de câştigat: angajatorul scăpa de obligaţiile pe termen lung, angajatul câştiga experienţă în a-şi negocia competenţele… Pierdea el în timp multe altele…
De fapt, problema mea este că teoretizaţi înotând în Bucureşti. O fi capitala, acolo s-or lua toate deciziile, dar statistica - cel puţin - ar trebui să se facă pe “naţional”, pe o arie mai mare…. Fiindcă nu poţi avea performanţă prin “rotaţie de cadre”…
De aceea, aş spune că nu piaţa de comunicare a făcut ajustările, ci realitatea, care a demontat toate eşafidajele sforăitoare…
P.S.: am înţeles, dar îmi vărs şi eu focul, fiindcă sunt băgat în seamă!
O zi bună şi criză suportabilă…