Cum ne raportam la cei mai buni?
Pentru ca sunt abonat la alertele si de la BarackObama.com si de la HillaryClinton.com stiam de la inceputul saptamanii ca sambata Clinton isi va anunta retragerea din cursa. Tot de la inceputul saptamanii cei doi incepusera sa se felicite intre ei.
Sorin Tudor prezinta pe blog inregistrarea discursului lui Clinton. Un discurs foarte bun. Venit la capatul unei campanii foarte bune, probabil pe toate dimensiunile (insa eu am urmarit-o pe cea online). Din pacate Sorin reia o afirmatie cu implicatii paguboase, anume ca “pe noi de desparte de America mai mult decat un ocean”.
Dincolo de orice nemultimiri fata de cum se intampla politica si comunicarea din Romania, cred ca e important cum ne uitam la niste modele de succes americane. Ce e relevant din ce vedem? Faptul ca ne despart zeci si zeci de ani, sau faptul ca avem un model pentru a ne imbunatati?
Personal, in absolut tot ce am facut pana acum m-a preocupat cine este cel mai bun in acel domeniu si cum as putea sa-l depasesc. Mi-a placut o invatatura a unui maestru Kung Fu, pe care am auzit-o in clasa a VI-a: “preia tot ce e mai bun din alte scoli, pentru a imbunatati arta scolii tale”. In multe domenii nu am reusit sa-mi depasesc modelele. In altele insa da.
Revenind la campania electorala Romania/SUA, cred ca e bine spre exemplu ca echipa care a lucrat la LudovicOrban.ro a tras cu ochiul la BarackObama.com. Chiar au avut ce sa invete de acolo (daca vreti, faceti si voi testul: inscrieti-va ca voluntari, ca sa vedeti ce functionalitati inteligente are site-ul).
Insa per ansamblu cred ca e foarte bine sa invatam din experienta altora mai buni. Mi-ar placea sa stiu ca mai multe firme romanesti isi stabilesc tinte inalte. Iar cele americane sunt la fel de bune ca oricare altele.
Iata si discursul lui Hillary Clinton. Un discurs care spune ca se poate si trebuie sa avem niste politicieni in care sa credem (sigur fara sa credem vreodata ca exista ingeri printre ei).
Partea I ; Partea II ; Partea III ; Partea IV
(1 voturi, medie: 5 din 5)
Loading ...
[…] 1:] Dragos Dehelean se grabeste si, din prea mult optimism, confunda cultura politica si diferentele de mentalitate cu dorinta de a invata, nevoia de modele si, probabil, patriotismul local in materie de […]
Imi place tonul optimist al articolului .Cred ca Dragos surprinde foarte bine o problema de viziune a intregi societati romanesti (aceea de a vedea doar jumatatea goala a paharului .
Desi imi place tonul articolului si promit ca voi medita profund asupra lui , mi-e teama ca imi va fi greu sa trec peste decalajul istoric dintre cele 2 democratii .
Cu siguranta e bine ca privim peste ocean atata timp cat si invatam din ceea ce fac ei bun si nu preluam automat ceea ce fac ei rau. Poate ca unii politicieni si strategi de campanie romani au invatat ceva din campaniile lui Obama si Clinton, dar putini dintre ei aplica. Sigur ca sunt si exemple pozitive, dar sunt la un nivel foarte mic si se pierd in marea de lucruri prost facute de catre ceilalti.
” Sigur ca sunt si exemple pozitive, dar sunt la un nivel foarte mic si se pierd in marea de lucruri prost facute de catre ceilalti.” .
Bravo Carina cred ca asta e defapt problema adevarata intreaga societate romaneasca .
Felicitari.
Campania din America privita in ansamblu a fost predictibila. Si asta o stii foarte bine. In ceea ce priveste invatatura, maestrul Kung-Fu pe care l-ai citat rosteste un adevar fundamental al evolutiei. Una din legile de baza.
O zi minunata iti doresc