De ce e PR-ul o profesie mai ales feminina?
Faptul ca in PR lucreaza mai multe femei decat barbati era vizibil din primele momente in care in Romania a aparut o minima constiinta a breslei noastre. Pe multi i-am auzit asociind aceasta situatie cu tot felul de prejudecati:
Prin PR mangerii inteleg de fapt o secretara buna sa aduca cafeaua, o fata draguta de la “relatii cu clientii”, o oportunista gata sa-i satisfaca toate “nevoile” sefului etc.
Ei bine, iata ca situatia noastra nu e diferita de cea de pe niste piete dezvoltate, cum e cea americana. Un articol din PR Week al lui Tom Martin, profesor universitar in domeniul comunicarii, remarca aceleasi diferente de gen in cadrul profesiei de relationist.
Autorul sugereaza ca o cauza ar fi ca “femeile sunt mai dispuse sa accepte perspectiva unei profesii percepute ca fiind platite nu foarte bine”.
Nu cred totusi ca are dreptate, cel putin nu in ce priveste Romania. Insa trebuie sa existe niste explicatii corecte. Idei?

(2 voturi, medie: 4.50 din 5)
Depinde de firma si de modul de negociere a retributiei.Personal cred ca si aici e vorba de talent.Sunt firme unele de stat unde PR e platit al doilea dupa director.Dar vorba Dvs.la noi ca la nimeni.Nu toate femeile sun dispuse la salarii mici.Mai mult Ele au intuitie diplomatie si prin natura lor pot stapani un client mai ales intr-o societate civilizata unde femeia e respectata sau legile o protejeaza mai mult.DDD
Lucrez in relatii publice. Nu cu mult timp in urma am ajuns sa conduc un astfel de departament. Sunt Coordinator (not manager
).
Job-ul e platit ok. Insa, cred ca discutia despre partea materiala este, cel mult, marginala. In PR, joburile sunt relativ bine platite.
Despre motivele pentru care predomina femeile in pozitii de PR. Cred ca tine de firea / diferentele dintre barbat – femei. O prietena (tot “piarista”) imi spunea: “n-as putea sa angajez in departamentul meu barbati. nu cred ca am putea lucra impreuna”.
N-a reusit sa ma faca sa inteleg “de ce?”. Totusi, da, este o realitate … nu sunt prea multi specialisti (masculin) in PR. Ma intreb incotro apuca baietii care termina totusi facultati de profil …
Despre partea cu “nevoile” sefului. Chiar daca sunt rare cazurile … mai exista inca in anunturile de angajare pentru job-uri de specialist PR prevazute: exclusiv fete (ciudat), disponibilitate de a calatori in scopuri de afaceri (oarecum normal, totusi pentru multi suna ciudat), abilitati administrative (?!?) … si … abilitati de masaj relaxant (am vazut, personal, intr-un anunt de angajare).
Cred insa ca angajatorii care nu inteleg ce e cu responsabilul de comunicare sunt din ce in ce mai putini. Speram cu totii sa dispara cat mai curand
Eu cred ca nu are nicio legatura cu salariul pregnanta femeilor in domeniul PR ci cu anumite aptitudini, de prezenta, de intuitie si abilitatea de a stii ce trebuie spus, cand si cui, de acea diplomatie feminina care este mult diferita de cea masculina. Din aceleasi motive femeile sunt mult mai des intalnite in customer care…
Sesizez ca femeile nu sunt deranjate ca ceilalti le percep ca fiind mai putin bine platite, ceea ce nu inseamna ca accepta salarii mici ci doar ca e ok sa fii, ca femeie, perceputa ca “fiinta gingasa”.
Buna Andreea. Sper ca ce spui tu ca sesizezi nu rezulta din ce am scris eu.
Tu totusi de ce crezi ca sunt mai multe femei in PR? Oare barbatii nu au suficient “ce trebuie” pentru acest domeniu?
“There’s a widespread perception, with some hint of reality, that entry-level positions at many PR agencies are low paying, regardless of gender. I think this is a turn-off for young men just leaving school. Male college grads come out of the chute very competitive and they often equate ‘best’ with most financially rewarding.”
Ar putea fi corect intr-o societate pe care eu o cred oarecum echilibrata (incepe sa nu mai fie cazul nici la noi), in care se pastreaza rolurile traditionale in familie, in varianta bunicilor nostri. Atunci am dreptate cand spun ca pe femei nu le deranjeaza perceptia celorlalti asupra job-ului lor (daca le pune intr-o lumina favorabila, adica daca le intareste imaginea proprie despre rolul lor si ce inseamna sa se achite bine de el), cat timp sunt multumite de conditiile acestuia(inclusiv salariale). E adevarat ca, cel putin din ce am inteles eu pana acum ca se intampla la noi, motivatia de mai sus nu poate sta in picioare decat pentru putin timp sau in putine cazuri pentru ca noua ne place sa fim wonder-woman, iar wonder-woman are cateva calitati masculine, printre care dorinta de a fi “the best”, reflectata cat mai fidel de salarizare. Combinand ce ai spus tu cu ce au raspuns domnisoarele dinaintea mea, rezulta ca nu aici e cheia.
Totusi de ce mai multe femei decat barbati?
Constitutiv, femeile au mai multa rabdare cu oamenii si cu toanele lor, ii asculta activ chiar daca le enerveaza, ii lasa sa le faca confidente, sa devieze de la subiect (in fond nu e o deviere pentru ca scopul e constituirea unei relatii), le ofera ceva ce ei rar pot refuza (ascultarea, compasiunea etc.), inainte sa faca afaceri cu ei. Instinctiv folosesc o forma a sistemului de indatorare chinezesc, pe baza caruia relatiile tind sa dureze mai mult in timp, fiind legate de obligatii morale, pe care cei care le au le vor achita pentru ca au nevoie sa se simta confortabil cu ei insisi, nu pentru ca exista o constrangere exterioara. Sigur ca si barbatii pot adopta sistemul de abordare, doar ca la ei nu vine prea des din intuitie ci mai mult pe calea invatarii. Nu trebuie generalizata intuitia feminina si nici maniera de abordare, cu atat mai mult cu cat rabdarea feminina se dizolva treptat atunci cand ea incearca sa devina acea wonder-woman.
Relatia pe care o propune femeia lasa o usa prieteneasca deschisa pentru mai tarziu, adica incheierea afacerii nu inseamna si sfarsitul relatiei pentru ca celalalt se stie dator si va cauta cai prin care sa se achite de datorie. Tu trebuie sa stii cum sa-l faci sa vrea sa o pastreze. Orice probleme aparute dupa semnare sunt rezolvate altfel cand stii ca exista datorii neplatite si de-o parte, si de alta, si mai ales cand simti ca parca tie ti-a fost facut un serviciu mai important/primul.
Nu cred ca e vorba ca barbatii nu au “ce trebuie” pentru PR ci doar ca sunt atrasi mai mult de domenii in care e nevoie sa se poarte razboaie care sa implice armuri bine lustruite si o forma de violenta. De altfel, acolo unde acestea exista(armata de ex.), sunt mai multi barbati decat femei si in PR.
Da, foarte interesant ce ai observat tu Andreea. Ar fi interesant sa vedem cum sta distributia pe sexe in domenii “de forta”.
S-ar putea sa fie mai multe femei in PR datorita naturii lor. Cateva trasaturi definitorii ale acestei naturi: empatia, usurinta si placerea de a se exprima (“logoreea” in cazuri extreme…), inclinatia spre “cosmetizare”.
In alta ordine de idei, femeia prefera sa actioneze de pe postul de copilot. Ii ofera mai mult timp disponibil pt. familie.
Desi s-ar putea sa termin oarecum in coada de peste, lansez o intrebare al carei raspuns este probabil de mult cunoscut de cei/ cele din breasla: sa fie PR-ul un soi de secretara ( “Assistant Manager”) mai evoluat si mai complex?
De ce exista (se prefera) mai mult secretarele decat “secretarii”?
Este o profesie feminina din ce in ce mai masculina.