Zice-se ca Emilian Arsenoaie pleaca iar
Zvonul e lansat de Wall-Street.ro (si dupa curajul titlului, ori e sigur adevarat, ori Wall-Street.ro are o problema). Si daca ar fi adevarat, ar rezolva enigma: “cu cine isi face agentie Razvan Matasel?”. Enigma despre care Dan Petre spune ca e un teasing “strategic”.
In fine, nu calitatea unui posibil teasing ma intereseaza. Ci de ce pleaca lumea de colo-colo. Am mai scris despre asta nu demult: “Despre cresteri salariale si avansari in advertising si PR”
Ca manger de agentie mi se pare evident ca un nou proiect antreprenorial nu poate sa aduca aceeasi valoare pentru client ca o agentie consolidata. Pentru ca nu e vorba de calitatea profesionala exceptionala a unu-doi oameni. Si nici macar de gradul de libertate pe care il resimt. Ci de organizare, de experienta, de mecanisme de management al calitatii, de cunoastere comuna (knowledgebase), de forta de vanzari etc.
Si totusi, se pare ca, din 2006 incoace, presa consemneaza plecari spectaculoase (mai ales vara-toamna, dar nu obligatoriu). Plecarea a ajuns sa fie o parte a brandului personal pentru multi oameni importanti din piata.
Si atunci ma intreb:
1) agentiile romanesti nu sunt inca capabile sa formuleze modele de colaborare care sa le asigure stabilitatea si dezvoltarea pe termen lung,
2) vorbim de o dificultate a specialistilor in comunicare de a intelege realitatea organizationala sau
3) e altceva in neregula cu piata?
(1 voturi, medie: 5 din 5)
Loading ...
Cred ca e cate putin din tot ce zici mai sus, Dragos… piata romaneasca e una framantata, agitata, in zvarcolirile si durerile cresterii … iar filmul “plecarilor” este acelasi, de la vladica si pina la opinca - asa cum pleaca angajatul de rand, dupa 1-2 ani (asta, daca angajatorul e norocos), pleaca si cei mai batrani, pleaca si executivii, fara nici o jena … poate ca e un moft, poate e vorba de vreun self-esteem supradimensionat, poate-s doar oportunitatile si argintii care fac cu ochiul, poate e vorba de vreun partener care-i face viata grea celorlalti, poate-s contracte si parteneriate insuficient de clare care la impartirea profiturilor fac din om-neom, sau poate e pura curiozitate (”oare cum o fi si-n alta gaura?”) - nu ai de unde sa stii. Cu certitudine vom asista inca la framantari si rocade “spectaculoase” (cum le zici tu), in anii ce vin.
Ma intreb insa altceva: care naiba e motivatia, care ar fi snurul de aur in ziua de azi - si oare exista alta motivatie in afara de “banul greu pe masa”?
Corect, Richard. La asta cu motivatia nu m-am mai gandit, desi s-ar putea ca acolo sa fie niste raspunsuri.
Am gasit aici o sumedenie de motive pentru care pleaca lumea din agentii si se invart de colo colo dar nimeni nu a facut o referire clara. Poate pleaca pentru BANI dom’le. BANI. Pleaca pentru ca vor ceva palpabil? Ceva AL LOR ?
Facand referire la Razvan Matasel si Emilian poate s-au saturat sa fie angajatul cuiva, vor sa aiba ceva palpabil, al lor, sa zica Da dom’le, asta am facut eu, asta am construit eu prin proprile mele puteri si castig atat cat merit, castig atat cat valorez, cat am reusit sa construiesc eu.
Un alt aspect este (ai scris despre asta si mai demult) acumularea de experienta, tinereii pleaca indeosebi pentru salarii putin mai mari, nepasandu-le de oamenii alaturi de care lucreaza, echipamentele de care dispun, puterea de decizie, posibilitatea de promovare, bonusurile, zilele de lucru, asigurarile, in mare parte tot ce inseamna CASTIG. Bineinteles, nu este cazul lui Razvan si Emilian, ei s-ar incadra mult, mult mai bine in categoria de mai sus, but then again, vara nu-i ca iarna si eu nu ma numesc nici Razvan, nici Emilian. Salutari de la subsemntaul.
Pai am zis-o, nu? … “poate-s oportunitatile si argintii care fac cu ochiul” - adica banii, ce mai incolo si incoace.
Uneori, mutarile au loc pentru cateva sute de euro (nici macar prea multe, 2-3 sunt suficiente sa faca diferenta in mintea angajatului ce-si doreste un pic mai bine de la viata, un pic mai mult pentru el).
Cred ca la nivel inalt altele sunt motivele - un alt mod de-a pune problema, niste oportunitati de crestere intrezarite prin prisma experientei sau poate doar sperate, nicidecum calculate.
Sunt convins ca fiecare se satura la un moment dat. Pentru ca sta in legea firii dorinta asta de schimbare, adanc inradacinata in om. Te saturi ca angajat, te duci in alta parte, crezand ca-ti va fi mai bine. Stai 1-2-6-12 luni, vezi cum merge, daca simti ca ti-e bine, mai mergi, daca nu, sari in alta barca. Cresti usor-usor, altele iti sunt pretentiile, altele iti sunt idealurile. Poate intre timp ai pus de-o familie, poate apar copiii, vezi altfel lucrurile, si cauti altceva care sa te multumeasca. Gandesti in stil mare (sau cel putin, asa crezi). Si o tot schimbi asa, intr-una
Dar … pina cand?