Cand oamenii de marketing sunt la butoane


Saptamana trecuta am vorbit de mai multe campanii pe bloguri. Inclusiv de posturi advertoriale. Unii saluta curajul clientilor, care decid sa se apropie cu pasi mai siguri de blogosfera si de marketingul web 2.0. Totusi nu pot sa nu observ ca aceasta apropiere se face cu niste premize invechite. Premize rezultate din marketingul clasic si din presiunea pe care o pun multinationalele pe a vinde aici si acum, intr-un context in care economia mondiala e in recesiune, insa piata romaneasca mai promite inca margini de profit.

Asa ca am listat mai jos cateva probleme sesizate saptamana trecuta, si care apar atunci cand oamenii de marketing, si nu cei de PR, sunt la butoane:

  • oamenii de marketing strica noutatile, vorbind mai intai de banii pe care sunt dispusi sa-i dea pentru a obtine vizibilitate;
  • ei ignora orice valoare reala pe care ar avea-o produsul, in defavoarea concentrarii pe obiective cantitative si pe “ce facem ca sa se auda, prin atata zgomot?”;
  • cred ca vizibilitatea se poate obtine mai mult “impingand” decat facilitand accesul la informatie. Mai mult prin creativitatea comunicarii decat prin creativitatea produsului sau a substantei umane din spate;
  • pun intre paranteze orice argument de natura etica. Ei cred ca a vinde inseamna fix a pune in paranteze etica. Ori tocmai pentru ca rationamentul e gresit, nu-si pot atinge obiectivele. Ceea ce duce la o si mai mare presiune asupra lor. In final, omul de marketing iese si mai convins ca daca vrea sa aiba succes, trebuie sa fie si mai cinic;
  • fac transparent ca pentru ei publicul (sa zicem blogosfera) nu e decat o specie aparte, pe care o privesc din spatele unui geam de acvariu si se distreaza pariind pe cum va reactiona. Despre dialog bi/multi-directional nici nu poate fi vorba. Poate doar de “buzz”, in cel mai ecumenic inteles de marketing posibil.

De ce se inseala oamenii de marketing din categoria de mai sus? Ne explica cei de la Google. Sau mai bine zis ar face-o, daca i-am intreba cat au platit ei pentru sutele de mii de articole pe bloguri despre Chrome. Sau daca am afla de ce au scris toti acesti bloggeri despre un concurent al Firefox (unii cu siguranta au scris pentru ca “Google e Google”, insa altii…)

Si poate in final ma lamureste si pe mine cineva de la “departamentul de advertoriale”: de ce ia-i da bani unui lider de opinie sa scrie de bine, sau sa faca referiri pozitive la tine? Oare nu e evident pentru toti, mai ales cititorii unui blog, ca daca meritai cu adevarat, ar fi scris fara sa-l platesti? Iar daca l-ai platit e clar ca nu meriti?

Categoria: Comunicare online, Marketing, Relatii Publice

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (2 voturi, medie: 5.00 din 5)
Loading ... Loading ...

3 Comentarii:


  1. ( 9 September 2008 , 5:05 pm )

    Oooo dar sunt o mulţime de directori de marketing care sunt de fapt nişte şpăgari care aocrdează sau mai bine zis dezacordează campaniile după propriul interes şi nu după trenduri. Noi am adulmecat urma unui asemenea personaj care înghite banii managementului degeaba. Dar ştii de ce managementul închide ochii? Pentru că insul e fiul, bla, bla, bla unui tip care acordă facilităţi într-o zonă de piaţă….Şi cazuri din astea sunt cu sutele în România….Departe, în fundal, dincolo de cortină, vieţuiesc aceleaşi fabulatorii, acelaşi mod obtuz de a gândi înaintarea către progres…


  2. ( 10 September 2008 , 12:46 pm )

    Oare nu e evident pentru toti, mai ales cititorii unui blog, ca daca meritai cu adevarat, ar fi scris fara sa-l platesti? Iar daca l-ai platit e clar ca nu meriti?

    personal as inlocui “?” cu “!”. :) dar asta e parerea mea strict personala, mai ales asupra ultimei afirmatii!


  3. ( 10 September 2008 , 2:39 pm )

    Salutare, tocmai am lucrat un scurt-metraj pe care as vrea sa-l vizualizati. Daca sunteti de acord cu mesajul exprimat in film, ajutati-ma sa-l promovez ca toata lumea sa inteleaga ca nu trebuie facut nimic ! Si nu, nu e ironic, chiar nu trebuie facut NIMIC !
    http://uk.youtube.com/watch?v=MRfyyTn_l8Y

Scrie un comentariu: