Cum s-a schimbat piata fortei de munca din comunicare


Sa va spun o mica poveste:

Primesc azi un mail de la Doru Persinaru (Doru este unul din “fondatorii” primelor editii ale Olimpiadelor Comunicarii, alaturi de regretatul nostru coleg Ionut si de mine). Zice asa:

Ce-ar fi sa folositi afisul din 2003 pentru anul asta? (n.r. de la Olimpiadele Comunicarii) Nu vi se pare ca se potriveste inca cu situatia de acum: studenti, agentii, etc?

Stau putin pe ganduri. Apoi imi amintesc de un titlu sugestiv pe care l-am vazut ieri in Capital:

Absolvenţii crizei, respinşi în masă de piaţa muncii

Bun, pai atunci face sens. Asa ca va pun, ca un remember al vremurilor in care a aparut nevoia de Olimpiadele Comunicarii (primii ani cu prefixul “200″), afisul de la editia 2003 (dati clic pentru tot afisul):

Afis Olimpiadele Comunicarii 2003

In fotografie il vedeti pe fostul nostru coleg Ioan Mihalcea, care, in “tinerete” fiind mai rocker, s-a potrivit bine pentru concept, dar care intre timp a ajuns ditamai profesionistul in comunicare (profit de ocazie sa-i urez si “casa de piatra”). Nu mai imi amintesc toata echipa de creatie asa ca nu o mentionez, de teama sa nu uit pe cineva. In schimb, cred ca “directorul de creatie” am fost chiar eu :) .

Conceptul afisului ar fi fost desuet in anii urmatori, si mai ales in perioada 2006-2008.

In anii respectivi, piata de comunicare a cunoscut un adevarat boom. Agentiile recrutau in disperare pe oricine si indiferent de pregatire. Se ajunsese chiar la studenti care abia se asezasera pe bancile facultatii. Daca head-hunterii gaseau un junior care sa aiba macar o luna-doua intr-o agentie, puteau sa-i propuna chiar sa fie account manager sau director de creatie, pe un salariu dublu.

Acum se pare ca ne-am mai linistit. Si, asa cum scrie si in articolul din Capital, sistemul de invatamant va realiza in sfarsit adevaratele dimensiuni ale dezastrului national pe care l-a copt.

Voi ce credeti, o fi bine, o fi rau pentru piata de comunicare?

PS: Si daca tot am amintit de editia 2003, va mai arat 3 imagini de atunci:

Dragos Dehelean si Dragos Tuta in 2003, la Hotel Lebada Dragos Dehelean, Dragos Tuta, Marius Balaci si Alex Ciochia in 2003, la Hotel Lebada Ghiciti voi personajul
eu si Dragos Tuta
eu, Dragos Tuta, Marius Balaci si Alex Ciochia
Ghiciti voi :)
(am poze cu noi toti carand mese, am si cu mine dezbracat, dar am zis ca asta e mai sexy)
Categoria: Management, Olimpiadele Comunicarii

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (11 voturi, medie: 4.55 din 5)
Loading ... Loading ...

5 Comentarii:


  1. ( 2 April 2009 , 7:09 pm )

    @ Dragos ! E frumoasa studentia si tineretea.Felicitari. DDD


  2. ( 3 April 2009 , 10:03 pm )

    In postul asta, in care vorbesti despre profesionistii in comunicare, nu pot sa nu observ un lucru: in cea de-a doua poza, vezi cat de lunga pare mana lui Marius? E evident prelungita de cea a lui Dragos T, dar ce iluzie optica… :) )


  3. ( 5 April 2009 , 8:05 am )

    E fain posterul cei drept si spune si un adevar… cat despre intrebarea ta… eu consider ca pe cam toate pietele se scartaie lucrul…


  4. ( 7 April 2009 , 12:48 am )

    Nu stiu voi, cei care sunteti in posturi de comunicare cum simtit criza, dar eu, ca viitor absolvent de ASE, simt cum diploma asta imi ingusteaza orizontul. Imi e rusine sa spun ca am terminat ASE-ul, asa cum a terminat si colega cealalta, care a avut putin mai mult noroc si acum are salariu de 22 de milioane. Pana la urma si angajarea tine uneori tot de noroc.

    Si eu? Cu 2 ani experienta in voluntariat, organizare de diverse, loc de munca (ba chiar 3 intr-o perioada), mie mi s-a propus un job de 3 milioane pe luna.

    Acum intreb eu: profesia de comunicator e un fel de roata norocului? Oare criza va indrazni sa faca diferentierea intre pregatit si omul nimerit la locul potrivit?
    Ohhh… nu sunt frustrari, sunt intrebari retorice. Pana la absolvire mai trecem prin multe experiente demne de adaugat la cv. :)


  5. ( 8 April 2009 , 4:06 pm )

    Simona,

    Criza va face competenta si mai pretioasa; nici un angajator nu isi mai permite experimente sau neglijenta in recrutare.

    Cat despre salariul de 3 milioane, e mai bine ca l-ai refuzat. Eu nu as avea incredere intr-un om pe care il platesc asa, fie criza, fie boom economic. E mai motivant sa faci voluntariat decat sa muncesti in conditiile astea.

Scrie un comentariu: