Cum iti dai seama cat de bine scrie un om pe care vrei sa-l angajezi?
E o intrebare pe care mi-am pus-o de multe ori ca manager al unei agentii de PR. Iar unul din cele mai bune raspunsuri a fost intotdeauna: “citeste-i blogul”.
Asta e si motivul pentru care la Olimpiadele Comunicarii exista de vreo trei ani premii pentru blogurile participantilor.
Repet si intaresc rationamentul:
Piata de comunicare (mai ales PR-ul, dar nu numai) are nevoie de oameni care stiu sa SCRIE bine. Numai ca pentru facultatile de specialitate, lucrul asta nu pare o preocupare majora. Colac peste pupaza, studentii care isi doresc sa se angajeze in posturi in care chiar e nevoie sa SCRII, nu practica prea mult sportul asta, nici in mod formal (ex. la diverse publicatii sau proiecte editoriale) nici in timpul liber. Si atunci avem o PROBLEMA.
In schimb, incurajarea studentilor sa aiba bloguri poate fi o solutie. Si pentru pregatirea lor si pentru timpul nostru, ca angajatori, de a ne da seama de talentul oamenilor care vor sa se angajeze la noi.
Asa ca va invit si pe voi sa aflati care sunt inscrierile participantilor la Olimpiadele de anul asta, la Premiile pentru bloguri. Si da, va urez sa gasiti printre ele cat mai multe care sa va placa.
Nu in ultimul rand, va invit sa-l ajutati si pe Costin Cocioaba, membru in Juriul de la Bloguri cu opinii despre “dilema” pe care o are.
(1 voturi, medie: 5.00 din 5)
Loading ...
Si avem voie sa ne dam cu parerea?
Ai pus o intrebare foarte buna.
Este foarte greu de gasit specialisti in anumite domenii.
In foarte multe cazuri, angajarile se fac numai prin recomandari.
… despre cea mai buna poveste de la preselectii? (Era un pic cam vaga intrebarea de mai sus)
Cred ca participantii apreciaza orice feed-back, Bogdan, de la voi.
Noi sigur punem link de pe homepage-ul site-ului. Iar prin bloguri ideea e ca ne putem cunoaste mai bine si chiar intra in dialog.
Chiar incurajez personal oameni care vor sa isi dea cu parerea despre cum si ce scriu.
In mare parte, cred ca din motivul asta m-am inscris la premii pentru bloguri.
Feedback – singurul mod in care putem sa evoluam.
Cat despre articolul lui Dragos, e adevarat ca studentii comunicatori ar trebui sa aiba bloguri pentru exercitiu(in trecut li se cerea jurnal personal scris). Insa un blogging civilizat si cu utilitate, venit din pasiune pentru ceva, nu din dorinta de a prinde senzationalul si de a exploata cuvinte cheie.
Nu stiu ca sa spun, Titus. Sa vezi ce e cu adevart senzational si ce nu sau sa experimentezi ce cuvinte cheie iti aduc trafic, mi se pare un exercitiu bun pentru un comunicator.
E drept ca eu personal nu-l practic. Dar nu-mi dau seama daca din lipsa de timp, din cauza ca nu m-as pricepe sau altceva…
Pe de o parte mi se nociv sa existe spre exemplu un Diaconescu in media romaneasca. Insa nu ma pot intreba daca eu as putea juca un “rol” in asa fel incat sa am “performante” similare cu ale lui. Daca sunt un comunicator cu adevarat bun ar trebui sa pot
…
De acord cu ce ai spus mai sus, cu o singura precizare.
Eu ma refeream doar la comunicatorii care doresc sa transmita un semnal pozitiv, sa creeze valori si valoare(adevarata), nu la acei adepti de scandal si alte tipuri de manifestari conexe, prezente intr-adevar si la TV prin Diaconescu. De presa scrisa nici nu mai discut, le vad prea des la metrou, in RATB si alte mijloace de transport in maini diverse(batrani, copii, gulere albe, etc.)
Din punctul meu de vedere, un comunicator bun poate face si exercitiile de care vorbeam, insa alege sa nu o faca, pentru ca are lucruri mai bune de expus lumii.
Cred ca omul care il cauti ca angajat trebuie sa aiba un set de valori si o cultura dezvoltata, macar in domeniu.
Ca jurnalist am putut vedea si chiar simti pe pielea mea cum a evoluat PR-ul in ultimii ani. Am lucrat si cu relationisti foare buni, dar si cu slabisti care mi-au facut parul maciuca. Am exemple clare de companii in care s-au introdus reguli care au omorat pur si simplu comunicarea. Si daca strici comunicarea normala cu presa, garantat te pui rau si cu clientela.
Semestrul acesta am avut o grupa de studenti de anul 1 si am observat cu stupoare nu doar ca nu aveau blog, dar si ca nu stiau mare lucru despre acest fenomen. Asta pana in momentul in care le-am dat tema obligatorie de seminar. Si cred ca in facultatile de profil ar trebui sa fie obligatorie aceasta tema pentru studenti. Nu doar ca ii ajuta sa exerseze arta scrisului, dar ii face si cunoscuti printre colegii de breasla si, implicit, printre angajatori.