Criza nu scoate “lenea” din romani
Si aici ma refer la un tip cu totul aparte de lene, respectiv cea intelectuala.
E criza, creste somajul, am vrea sa muncim, dar nu ne induram sa punem mana pe niste “almanahe”, care sa ne dea o calificare si o sansa in plus in viata.
Eu cam asta inteleg din articolul asta din Capital: Deficit record de personal calificat pentru Romania.
Alte pareri?
Categoria:
Management
(Nici un vot inca)
Loading ...
Tocmai vorbeam cu cineva care preda la Politehnica si imi spunea ca sunt mult mai putini candidati decat in trecut si in plus, din ce in ce mai putini studenti chiar reusesc sa isi finalizeze studiile. Politehnica fiind de altfel o universitate grea, dificila. Numarul mic de studenti ce doresc sa urmeze Politehnica este cauzat insa si de faptul ca in Romania nu exista mari perspective pentru ingineri iar in ultima vreme s-au dezvoltat mai mult serviciile decat industria. Eu personal observ un trend ascendent la stiinte politice, comunicare, PR, marketing si alte astfel de domenii mai “soft”.
IT-stii buni clar pleaca din tara pentru ca au parte de salarii incomparabile in vest.
Cat despre directori executivi si soferi cumva statisticile ma intriga, pentru ca as fi presupus ca sunt candidati din plin pentru astfel de posturi.
Cand e vorba de personal hotelier sau bucatari aici clar e de vina lipsa unui sistem vocational coerent. Nu exista scoli bune si recunoscute si daca exista nu au contacte sau contracte cu firme serioase din domeniile respective care sa preia absolventii sau sa le ofere internship-uri motivante.
studiul manpower e desprins de realitate. cei care l-au facut au stat in turnul de fildes si nu au coborat in strada. ma refer strict la romania. nu sufar de autosuficienta. deficit de talente, angajatorii nu cauta doar oameni cu diplome ci oameni cu experienta…chiar? straniu! perceptia mea e alta. si nu vorbesc a priori. un cv “pompat” de diplome, cursuri, titluri si realizari fictive are sanse mai mari sa-si adjudece un job decat un cv sincer. abia cand angajatorii se captusesc cu “candidatul ultralicentiat” dar fara experienta, pricepere, talent isi trag pumni in cap. e cumplit de greu – chiar si pentru cineva cu talent – sa se faca remarcat. sunt zeci, sute de aplicatii pentru un job. daca nu aplici printre primii poti sa spui adio jobului. nu vei mai fi bagat in seama de angajator fiindca al de triaza aplicatiile s-a plictisit. daca aplici orientandu-te dupa experienta ta te vei bate cu morile de vant. sunt prea multi si aplicatia ta e sufocata. coborand standardul si aplicand la un job modest – vanzator, curier , camerista, hamal in port, fir-ar sa fie – vei fi refuzat din pricina experientei tale, mult peste cerintele jobului, angajatorului fiindu-i teama ca vei avea pretentii exagerate la salariu. deci, te afli intr-un cerc inchis. nu crezi ca o mare parte de vina o au si recrutorii? ai fost in situatia de a-ti cauta un job? ai vazut cat de tare depinde de feelingul recrutorului? de opinia lui suferinda de subiectivism? stii cum e? pana apuci sa dovedesti ca esti bun…te mananca sfintii.
Tincuta, nu-mi dau seama de ce spui ca avem suficient de multi directori executivi. Vorbim de cei calificati, nu de cei care isi doresc.
Pana la urma o societate e impinsa inainte si de viziune, dar mai ales de un management performant, care sa puna in aplicare viziunea. Daca am avea suficient de multi manageri, am fi in cu totul alta parte
Mersi pentru gandurile impartasite, Liliana. De acord ca ce spui tu poate fi corect intr-un context micro.
Insa la nivel macro, sunt complet de acord cu studiul.
dragos, mi-ar placea sa argumentezi. eu vad cele doua notiuni – micro si macro – ca fiind intr-o interdependenta, influentandu-se in ambele sensuri. micro determina macro. macro determina micro. sa-mi spui daca gresesc…
Adica tu poate vorbesti de o experienta care are loc intr-un anumit context, la o anumita data calendaristica etc. Si spun ca ai dreptate, pentru ca da, e probabil sa fie oameni care sa aiba reale aptitudini si cunostinte (dobandite unde?) si carora sa le fie greu sa se faca remarcati azi, saptamana asta etc., in care multi angajatori sunt in vacanta.
Eu iti vorbesc despre o experienta de mai multi ani de cautare si gasire. Despre zeci de discutii cu alti manageri care faca bani din munca si nu din tunuri etc. Despre multe studii si articole care arata ca avem un sistem de invatamant praf (per ansamblu, nu exceptiile pe care le premiaza Tincuta), ca tinerii nu fac eforturi sa dobandeasca niste abilitati de baza pentru a fi angajabili, ca angajatii tineri mai degraba se uita la un film decat sa se preocupe de auto-dezvoltare etc.
Nu, n-am apucat sa-mi caut un loc de munca. Dar cand l-am avut pe primul, aveam in spate 4 ani de voluntariat, zeci de traininguri la care am participat si apoi pe care le-am predat, proiecte coordonate, articole scrise, campanii derulate etc., multe, multe luni de munca pe branci in activitati ONG si as mai spune, la fel de multe “almahe” practice parcurse.
Aici, pur si simplu trebuie sa ma crezi ca un angajator care castiga bani din munca stie mai bine decat un angajat sa-i aprecieze pregatirea si abilitatile.
e un usor “malentendu” la mijloc. dar nu-mi displace discutia cu tine. descriam o situatie care se perpetueaza. privita prin prisma candidatului. poate am scapat nitel fraiele si am picurat si agresivitate. achiesez la parerea ta despre invatamantul romanesc dar nu in intregime. sunt extrem de multi oameni tineri care trec prin facultate ca gasca prin apa. nu se lipeste nimic de “penele” lor. am intalnit masteranzi care nu stiau unde sa puna cratima. e una dintre categorii. o alta, e a celor pe care facultatea nu-i mai invata nimic dar care o fac sub pretextul aceleiasi scuze “am nevoie de hartie”. cu cat mai repede cu atat mai bine.
am zambit – nu sunt ironica – cand am citit cv-ul tau comprimat. probabil, ai fructificat la maxim sansa. si e foarte bine. cautarea unui job e una dintre experientele “periculoase” dar care, in mod surprinzator, caleste rabdarea si da un ghiont creativitatii. nu ma indoiesc ca angajatorii despre care-mi vorbesti tu stiu sa evalueze un candidat. dar am o nelamurire. ipotetic vorbind, tu cum ai selecta un candidat pentru selenis?
Din pacate in Romania de multe ori sunt prea multe pretentii ca sa se ocupe anumite locuri de munca, mai laes la ce pretentii salariale au unii , iar munca pe care o presteaza nu este de calitate…O alta problema ar mai fi cea in care o persoana intra in somaj si nu face nimi pentru a iesi din aceasta situatie, macar niste training-uri de recalificare pe un alt domeniu in care s-ar gasi mai usor alte job-uri.
De exemplu, atunci cand un student este la facultate, parerea mea este ca ar trebui sa se implice cat mai mult la diverse oportunitati cre i se ofera pentru ca intr-o buna zi ii vor folosi pentru cv pentru a-si asigura un viitor.
@ Problema nu este pusa corect. Marile companii ar trebui saq fie obligate ca macar 15-20% din personalul TA sa fie scolit pe banii companiilor,cu activitate redusa in companie pe tot parcursul studiilor.In acest fel ar creste respectul companiilor pentru universitatile si absolventii din Romania.Studentii ar creste randamentul in pregatirea profesionala stiind ca va plati in timp scolarizarea.Studentii pregatiti pe banii statului sau al familiei au mai multe restante decat cei cu serviciu.DDD
Va provoc la o dezbatere interesanta! Va rog completati formularul de pe http://www.tashy.ro/democratie-vs-comunism-puncte-tari-si-puncte-slabe/ [da mai departe massul te rog]
De acord! Lenea e belea!
Dar mai “de belea” mi se pare dezorganizarea ce creste din ce in ce mai mult. Credeam ca timpurile de criza ii va face pe oameni sa fie mai atenti cu ceea ce fac (inclusiv alungarea lenei), dar sunt din ce in ce mai haotici…
@ Bunica spunea: Pana se incalta soarele se inalta, pana la prag obielele ii cad.DDD
Exact acelasi lucru cred si eu. Chiar ma uitam la un reportaj: erau o gramada de oameni la Fortele de Munca, dar nu acceptau orice post. Ba era prea greu, ba prea josnic, ba prea putini bani, ba prea multa munca, etc…
Romanul mereu gaseste scuze…
Sa mai asteptam si toamna zic. Iar la inceputul lui 2010, garantat, Romania va fi in faliment.
Inca doua sanse sa ne schimbam optica.
Criza e ‘opera’ noastra…
Sunt nemultumita de tot ce inseamna ‘Romania’…totul e anapoda si asta din vina noastra.
Sunt absolventa de Facultate, in prezent sunt anul I la Master si…nu-mi gasesc serviciu. In perioada studentiei am lucrat fara carte de munca, iar acum, desi am studii superioare…nu gasesc nimic. Ziarele sunt pline de anunturi dubioase (se cauta personal videochat, tamplari, tubulatori etc.). Mi-am depus o groaza de c.v-uri pe diferite site-uri de recrutare, dar nu m-a contactat nimeni. Nu sunt singura in situatia asta si nu mi se pare corect. In zilele noastre criteriile de angajare nu sunt clare, nepotismul e problema noastra sau…mita….sau…
Veti spune…”Toti fac facultati in zilele noastre”…asa e!!! De ce oare? De ce ajung aici copiii de bani gata care isi iau examenele doar pe baza de hands-free? De ce se cumpara examenele? De ce se cumpara totul in tara asta?
ma gandesc serios la un curs de recalificare…nu-mi pasa ca ma vor privi unii in bataie de joc!
Exact acelasi lucru cred si eu. Chiar ma uitam la un reportaj: erau o gramada de oameni la Fortele de Munca, dar nu acceptau orice post. Ba era prea greu, ba prea josnic, ba prea putini bani, ba prea multa munca, etc…
Romanul mereu gaseste scuze…
???????????????????///
Numai prostii se feresc de munk…mai ales pe timp de criza!
Eu ma gandesc s-o iau de la capat…fac un curs de coafeza si cine stie… voi fi primul filosof stilist, in plus si Baruch Spinoza slefuia lentile…
)))
SNSPA-visul adolescentei mele…numai k nu s-a implinit!
@ Vb den batrani : La omul sarac nici boii nu trag, Sau o realitate Romaneasca lasa merge si asa: Apa paie si bataie. Total neproductiv .Un salariat prost platit prost alimentat nu da randamen sau te fura.Vorbesc din experienta.In occident este o vorba.Pana la 45 de ani cauti paine ( a se citi job).Dupa 45 de ani trebuie sa dai tu paine la altii) Am avut posibilitatea de la 25 de ani sa dau paine la altii.La unii cu forta ca sa zic asa.Mari “sugative”cu familii numeroase. Traditiile au o alta importanta.Nu aven inca civiliazatia muncii la “patron”. Patronii nu au eductie comportamentala cu angajatii nici in afaceri nici cu cei domestici.Aghata Cristie povesteste cum era admonestata in adolesceta sa se adreseze peronalului domestic si ceea ce nu era permis unei :ledy”. La noi va trece multa apa pe Istru.DDD
In zilele noastre e cam greu sa te realizezi prin forte proprii. Deocamdata ne luptam pt supravietuire, pt gasirea unui job oarecare (vorbesc acum despre prietenii si cunostintele mele). O facultate nu iti garanteaza un loc de munca, dar mi se pare inacceptabil sa nu ni se dea o sansa cat de mica. Incep sa cred ca studiile superioare reprezinta un handicap. Prietena mea (inginer in industria alimentara) nu numai k nu profeseaza, dar nu a fost acceptata nici macar ca agent comercial…tocmai pt k a terminat o facultate…