Recent, in activitatea pe ResponsabilitateSociala.ro, am avut o experienta interesanta pe relatia “om de PR – jurnalist“. De data asta nu am fost eu omul de PR, dar merita povestit, pentru ca e util pentru orice comunicator.

Ei bine, cine a fost recent prin zona Baneasa, Otopeni, sau Dorobanti a vazut  reclamele la Biogood, un lant de magazine bio. Brandul e unul atractiv (lucrat de Brandient). De aceea, una din colegele de la ResponsabilitateSociala.ro a crezut ca e o idee buna sa scrie despre lansare, in urma unui comunicat primit de la ei.

In fine, documenteaza ea materialul, cu tot ce-i trebuia. La final aflu insa ca domnisoara de la Biogood nu vrusese cu niciun chip sa spuna cine sunt cei 3 antreprenori care au infiintat compania. Pentru ca “nu vor sa iasa momentan in fata“.

Lectia 1: Nu conteaza ce vor actionarii sa ascunda. Conteaza ce vrea jurnalistul (care te promoveaza) sa afle.

Prea tarziu sa renuntam la subiect. Hai sa-l publicam asa, zic eu.

Zis si facut. Colega mea ii trimite mail domnisoarei de la Biogood ca a publicat. Ce ii raspunde ea? Mai jos:

“Multumesc pentru articol. Stiu insa ca am stabilit sa mi-l trimiti si mie inainte de a-l publica, sa ne mai sfatuim si sa fim sigure ca publicam ceva ce imi doresc si eu sa comunic.[..]“

Cand citesc, ma ia cu negru prin fata ochilor. Depublic materialul si ii scriu domnisoarei sa revina cand mai invata ceva despre comunicarea cu presa. Cu mentiunea ca imi pare rau ca am scris despre ei si ca n-o sa se mai intample.

Lectia 2: Niciodata, dar niciodata, nu-i cere jurnalistului sa-ti arate materialul inainte sa-l publice.

Da, stiu ca exista facultati de comunicare in Romania. Insa exista o regula, numarul 1, in relatia cu jurnalistul, care nu se preda nicaieri. Nu cere niciodata sa vezi materialul inainte de publicare, pentru ca e cea mai mare jignire pe care i-o poti aduce jurnalistului.

Oricat de mult te-ai teme ca jurnalistul poate sa inteleaga gresit sau sa puna vreo informatie incorecta. Daca se intampla asta, nu ai decat sa scrii ulterior un mail de multumire, in care sa spui politicos ca poate nu te-ai facut prea bine inteles, iar lucrurile stau putin diferit fata de cum a scris el. Daca e vreun subiect tehnic, e la latitudinea jurnalistului sa-ti arate textul sau o bucata din el, pentru a-si lua toate precautiile. Insa nu-l cere tu niciodata. Iar daca apare ceva gresit, nu ii face niciodata un repros.

In fine, dupa ce i-am scris domnisoarei de la Biogood, vine reactia cea mai nepotrivita din punct de vedere PRistic. Adica nu scuze sau vreo incercare de aplanare a conflictului. Ci un mail agresiv si jignitor.

Si pentru ca tot ii mentionasem ca “imi pare rau ca am scris despre ei”, mail-ul ei se incheie apoteotic cu:

“Sigur ca nu va vom mai da ocazia sa scrieti despre noi “

Perfect! Uite asa iti consolidezi reputatia in randurile celor de care ai nevoie ca om de PR

(6 voturi, medie: 5.00 din 5)

 Loading ...

Publicat Friday, 4 September 2009 la ora 4:58 pm. Urmareste comentariile acestui post cu feed-ul RSS 2.0.