Reguli in comunicarea cu jurnalistii
Nu e niciodata tarziu sa reluam intrebarea despre “ce reguli ar trebui sa respecte specialistii in PR in interactiunea cu jurnalistii?”
Asa ca salut si eu articolul cu 20 de sfaturi despre asta, scris de fosta noastra colega, Larisa Toader.
Toate sfaturile merita citite si chiar dezbatute.
Spre exemplu, mie mi-au atras atentia urmatoarele:
2 ) Nu da niciodata informatii telefonice!
8 ) Niciodata nu raspunde la o solicitare media fara aprobarea sefului/ clientului, chiar daca raspunsul respectiv a mai fost trimis jurnalistilor!
Despre primul as spune ca are o oarecare raspandire in practica de PR, chiar daca nu mare.
Totusi, daca te pui in pielea jurnalistului, s-ar putea sa-ti dai seama ca lucrurile nu stau deloc bine cu aceasta regula. Un jurnalist stie ca nu are nevoie de “texte de PR” ci de informatii cu greutate. Din pacate, de multe ori, atitudinea defensiva a omului de PR sau textele lui nu fac decat sa invaluie informatia.
In practica noastra pe ResponsabilitateSociala.ro intotdeauna preferam sa vorbim la telefon cu specialistul in PR. Urmarim sa scoatem noi, prin intrebari, informatii “care ies din rand”, experiente deosebite, detalii interesante despre ce a facut compania, pe care PR-istul nu le-ar fi vazut ca importante etc.
E adevarat ca daca sefii il lasa pe omul de PR sa vorbeasca “liber” isi asuma niste riscuri. Insa daca vorbim de excelenta in comunicarea cu jurnalistii, trebuie sa punem pe lista si abilitatea PR-istului de a fi comunica bine la telefon, de a fi o sursa “live” valoroasa si, in acelasi timp, de a nu-si face de ras clientul sau seful.
Despre al doilea sfat as spune ca se pot aduce obiectii de acelasi tip. Nevoia de operativitate a specialistului in PR era mare si cand existau doar publicatii print, care dadeau stirea de azi pe maine. Insa acum, cand criteriul este sa publici de azi pe azi, ai o mare problema cu orice iti poate ingreuna comunicarea.
Specialistii in PR au nevoie de instrumente care sa le creasca eficienta. Printre ele se numara si “pressroom”-ul online. Rolul lui e tocmai acela de a scuti timpul petrecut cu fiecare jurnalist, pentru a da aceeasi informatie. Daca o informatie a ajuns pe pressroom sau in lista de raspunsuri frecvente a omului de PR, clientul sau seful nu are de ce sa se razgandeasca. Sau daca se razgandeste, e suficient sa-l informeze pe omul de PR, iar acesta sa scoata, in mod consistent informatia de peste tot.
Cam astea au fost observatiile mele la cele 2 sfaturi ale Larisei. Si sper ca v-am trezit interesul sa le cititi pe toate 20.
De asemenea, sunt curios sa aflu si alte experiente sau comentarii la adresa lor, din care sa invatam cu totii 
(Nici un vot inca)
Loading ...
Multumesc frumos pentru faptul ca ai adus in discutie aceste reguli de comunicare cu presa.
Intr-adevar, este important ca aceste reguli sa fie discutate si ma bucur ca esti de acord cu majoritatea lor.
Dupa cum probabil ai observat, ele se adreseaza juniorilor din PR, acelor specialisti aflati la inceput de drum. Prima regula te ajuta, ca junior, sa ai un oarecare control asupra informatiei pe care o distribui jurnalistului. Bine-nteles si mie mi s-a intamplat, ca in graba, sa dau informatii telefonice, insa in urmatoarele 5 minute am trimis imediat raspunsurile redactate, pe e-mail; riscul la care te expui in momentul in care difuzezi o informatie telefonic este foarte mare: din cauza un perturbatii tehnice (intreruperi, zgomote de fond etc.) este posibil sa se inteleaga altceva decat ce ai vrut sa spui.
Si sa nu uitam ca un PR-ist raspunde de tot ce apare in presa in primul rand in fata sefului sau clientului. Este trist, dar de multe ori chiar si un PR-ist cu experienta poate fi tratat ca un subaltern (si nu ca un consultant) de catre client sau sef. In aceste momente singura modalitate prin care ii poti demonstra seful sau clientului ca tu ai oferit jurnalistului raspunsul agreat de companie, este aratandu-i mesajul scris pe care l-ai trimis. Cum s-a mai spus, adesea un PR/ist practica un fel de “mers pe sarma” intre client/ sef si presa - trebuie sa il multumeasca pe fiecare dintre ei.
In legatura cu cea de-a doua regula amintita de tine, sunt de acord ca daca este vorba despre o informatie care a circulat in majoritatea raspunsurilor la solicitarile media, o aprobare finala din partea clientului/ sefului este inutila. Dar…clientii/ sefii sunt atat de ciudati uneori si am intalnit atatea situatii in care mi s-a cerut sa nu mai dau o anumita informatie (desi era plina presa de ea) incat este necesar ca aceasta regula sa fie cunoascuta de toti juniorii. Cum si daca o aplica vor hotari singuri in functie de experienta fiecaruia si de clientul/ seful cu care lucreaza.
E corect ce spui. Din pacate si eu am vazut materiale de presa care deturnau oarecum informatia transmisa la telefon. Si da, inclusiv eu, ca “sef”, nu pot sa-mi dau intotdeauna seama de unde vine denaturarea.
Ideea cu mail-ul trimis dupa, care sa recapituleze ce s-a vorbit, mi se pare foarte buna. Arata pro-activitate din partea omului de PR si intr-un fel, mai bate inca intr-un cui faptul ca o sa apara materialul
Sper doar sa avem cat mai multi juniori care s-o aplice…
Din pacate m-am lovit de multe ori, de foarte multe ori, de Pr-isti secretosi si excesiv de zelosi. Cei de la stat sunt ingrozitor de inchistati, nici cei de la privat nu difera cu mult. Din pacate mai e mult pana sa avem si noi oameni in PR care sa aiba cu adevarat “coaie” sa raspunda jurnalistilor in timp util. Inca ne lovim de o mentalitate usor comunista a practicilor de relatii publice.