In privinta educatiei, de multi ani vorbim despre importanta “competentelor” si despre bolile sistemului traditional, bazat pe “cunostinte”. Totusi, ca de obicei, Cristian Ducu reuseste sa creeze dezbateri pe marginea unor subiecte care tind sa devina unanim acceptate.

Iata ce scrie Cristi pe Facebook:

Sfarsitul educatiei in Romania si aiurea a inceput odata cu axarea pe competente. S-a renuntat la cunostinte pentru a ne concentra asupra competentelor, caci, nu-i asa, scoala trebuie sa produca noii “muncitori”. Ma intreb si eu ca un om incuiat ce sunt care sunt competentele in cazul astronomiei, de exemplu, sau geografiei, matematicii sau fizicii. Veti spune, probabil, acelea de a recunoaste stelele pe cer sau de a calcula masa unui corp ceresc, de a identifica formele de relief sau capitalele tarilor de pe glob, a rezolva o problema de matematica sau a calcula aria cercului, respectiv a calcula distanta la care vitezele a doua corpuri se egalizeaza in cadere libera stiind ca unul are 1kg si altul 10 etc. Acum sa va intreb si eu pe voi ceva: cum ajungi oare sa oferi raspunsul la astfel de probleme daca nu ai cunostinte. E ca si cum un tanar este invatat sa arunce la cosul de baschet si sa dribleze astfel incat sa castige puncte, dar fara sa cunoasca regulamentul jocului de baschet. S-ar putea sa fiu un foarte bun aruncator la cos, dar daca isi doboara adversarii pentru a ajunge in pozitia confortabila pentru a marca … Dar probabil trebuie sa fim orbi la aceasta chestiune in continuare. Iar scoala nu trebuie sa fie fabrica de muncitori, nici macar de muncitori cu capul; dupa mintea mea, aia seaca, evident, scoala trebuie sa formeze, cuvantul pe care l-am cam uitat, indivizi cu cunostinte, competente si atitudini (KSA).

Interesant si “ascutit”, nu?

Si totusi, cred ca nimeni n-a spus vreodata ca educatia bazata pe “competente” trebuie sa excluda “cunostintele”. Ci doar ca e vorba de prioritati. Iar eu votez pentru ordinea: 1) “competente” si apoi 2) “cunostinte” (sau mai degraba exersarea “competentelor” in utilizarea “cunostintelor”).

Si mai cred ca lui Cristi ii scapa ceva fundamental. Singura diferenta dintre: a) un om care are cunostinte si le poate folosi si b) un om care nu (mai) are cunostinte pe care le poate folosi consta exact in competentele primului.

Intotdeauna a fost asa: toti marii filosofi sau oameni de stiinta care s-au remarcat pentru cunostintele lor, au putut s-o faca doar multumita competentelor lor fizice si intelectuale. Luati orice mare nume din istoria cunoasterii si intrebati-va de ce el a ramas in istorie, iar ceilalti contemporani ai sai, cu aceleasi cunostinte, nu…

De ce e insa nevoie sa se aduca educatia bazata pe competente la nivel de masa, acum?

Pentru ca:

1) De foarte mult timp cunostintele (sau “informatiile”) nu mai reprezinta un monopol al cuiva. Nu e nevoie sa faci vreo universitate frantuzeasca sau englezeasca pentru a afla cine stie ce formula, teorie sau ipoteza spectaculoasa. Toate aceste informatii sunt fie libere si accesibile din cel mai izolat colt al pamantului, fie au un cost cvasi-insignifiant (fie pot fi “piratate” 🙂 ).

Problema in schimb a devenit folosirea acestei “biblioteci” universale. Iti trebuie competente despre: cum si ce sa cauti, ce sa stochezi si in ce mod, ce sa faci cu informatia pentru a o valorifica in echipa sau in compania ta etc. Paradigma s-a schimbat de la “information is power” la “sharing is power” (ex. companiile cu cei mai bine pregatiti ingineri sunt depasite de companii care au oameni mai putin pregatiti, dar cu mai bune competente de invatare, care sunt dublate de un sistem mai bun de “stocare/utilizare” a cunoasterii).

2) A insista in ramanerea intr-un sistem care pune un accent mai mare pe cunostinte decat pe competente, cum se intampla in Romania, reprezinta o amenintare la adresa competitivitatii unei tari (adica entitatea care detine, pana la urma, controlul asupra sistemului de educatie):

  • Intretine o iluzie sociala pe care ne-o transmite generatia parintilor nostri (cei nascuti in perioada anilor ’40 – ’60 si care au cunoscut cea mai mare mobilitate sociala din istoria Romaniei, bazata pe studiile universitare). A face Politehnica, ASE-ul sau cine stie ce alta universitate cu prestigiu nu mai inseamna acum nimic pentru succesul profesional al tinerilor. Cunostintele/informatiile predate acolo sunt vechi, nu au legatura cu cerintele angajatorilor si nici nu au cum sa fie altfel, data fiind evolutia exponentiala a cunoasterii, in timpurile noastre. Poate ii dau unui tanar o sansa in plus fata de altul. Insa cat timp le spunem ca asta e cel mai important (ex. sa faca Politehnica), nu facem decat sa le creem lor sperante false si sa crestem bugetele de training ale angajatorilor care chiar au nevoie de profesionisti (deci sa avem o competitivitate scazuta).
  • Continua sa genereze generatii “handicapate intelectual”. Da, exista cercetari foarte clare care arata ca un sistem educational bazat pe cunostinte (pe romaneste:  “sa inveti pe de rost”) blocheaza mecanismele naturale de invatare ale tinerilor – ex. vezi Joseph D Novak. Aceste mecanisme “naturale” de invatare se pot manifesta si pot fi potentate doar pana la o varsta de aprox 20-22 de ani. Dupa care ele se pierd. Si da, sistemul de educatie bazat pe cunostinte le inhiba. Deci, pe medie, daca tanarul nu se intalneste pana la varsta respectiva cu un context alternativ si corect de invatare, va ramane complet “blocat in proiect”.
  • Asa cum ne invata si DEX-ul, inteligenta este capacitatea fiintelor vii de a rezolva probleme noi pe baza experientelor anterioare. Ceea ce reprezinta de fapt o “competenta” (care se poate dezvolta) referitoare la utilizarea “cunostintelor”. Cu alte cuvinte, fie ca avem compatrioti care au terminat doar scoala generala sau liceul, ceea trebuie sa ne dorim este ca ei sa nu fie doar niste muncitori care stiu sa foloseasca foarte bine o anumita tehnologie, ci sa fie capabili sa invete foarte usor o noua tehnologie, dupa ce prima va fi disparut intr-o perioada de doar cativa ani.

Astea ar fi argumentele mele pentru ca in sistemul de educatie sa fie puse intai “competentele” si abia apoi “cunostintele”, iar cele din urma sa fie folosite doar ca mijloc de exersare a primelor.

Voi ce credeti insa?