Stiati ca voi ii platiti pe parlamentarii Romaniei, nu? E important sa ne amintim accentul corect, chiar daca stim ca pana acum nu ne-am simtit ca niste angajatori in fata unor angajati… Pentru ca ne ajuta sa vizualizam: noi le platim si salariile si diurnele si cheltuielile pentru birourile parlamentare si masina si deplasarile si laptopurile, in fine noi le platim cam tot.

Si exista o logica pentru asta. Pentru ca un parlamentar chiar trebuie sa va reprezinte. Pe voi si pe multi altii. El ar trebui, teoretic, sa depuna o munca uriasa de informare despre nevoile societatii si mai ales ale voastre. Iar asta sa-i permita sa ajunga la niste concluzii. Despre ce este gresit sau poate fi imbunatatit la diverse legi care va afecteaza viata (foarte multe legi). Trebuie sa fie atent la tot felul de proiecte legislative, pe care le initiaza colegii lui sau Guvernul. Trebuie sa se consulte despre ele cu foarte multa lume, cu voi in primul rand, sa asculte opiniile pro si contra. Apoi trebuie sa voteze intr-un fel sau altul, de multe ori pentru zeci de proiecte pe zi. Si mai trebuie sa aiba interventii in comisii sau in plen, sa transmita mesaje, sa participe la dezbateri, la schimburi de experienta, sa se intalneasca cu tot felul de organizatii – patronale, sindicale, profesionale, internationale, regionale, locale…

Pe scurt… are multa treaba (teoretic cel putin). Iar asta necesita: 1) enorm de mult timp, 2) oameni de calitate care sa faca parte din echipa lui si 3) resurse materiale. Da, un laptop este chiar folositor daca nu-l folosesti pentru jocuri, filme sau poze.

De ce n-ati stiut sau n-ati simtit pana acum ca aveti pe ÅŸtatul de plata un numar de 466 sau mai multi parlamentari? Sunt multe explicatii. Eu m-as concentra doar pe omisiunea (?) parlamentarilor vostri de a va informa periodic despre cat de mult muncesc si cu ce va alegeti voi de pe urma acestei munci. E drept ca orice raport necesita si el timp, ca sa fie intocmit. Insa odata pe an v-ar conveni? Bun.

Sa zicem si ca, pana acum, parlamentarii n-au gasit mijloacele potrivite sa comunice cu voi. In fine, intre timp s-a inventat casuta postala (daca desigur si voi sunteti de acord sa i-o impartasiti), email-ul, SMS-ul, Facebook, ba chiar si Skype, prin care puteti comunica video, de la voi din fotoliul, fie cu parlamentarul direct, fie cu un consilier de-al lui. Cu alte cuvinte, tehnologia a rezolvat si problema asta.

Sa va zic de ce v-am intrebat daca m-ati angaja…

Pentru ca de aproape 20 de ani, de cand sunt in politica sau in preajma ei, m-am tot gandit, am analizat si am ajuns la concluzia că si acum, dupa 20 de ani, mai vreau inca sa fac ceva bun pentru Romania. Daca pana acum, celelalte metode pe care le-am incercat au fost de succes, acum cred ca a venit timpul s-o incerc si pe aceea de a ma angaja ca parlamentar. Ma simt pregatit sa fac fata postului, iar voi va puteti forma singuri o parere, daca cititi ce-am scris la “Despre mine” sau daca urmariti mai jos cateva motive sintetice.

Mai ramane doar sa vreti sa ma angajati. Acum, sunt cel putin 3 situatii:

  1. Ma cunoasteti suficient ca sa considerati ca merit postul (alaturi de alti 465 de colegi). Ca sa ma anuntati ca vreti sa ma angajati e suficient sa-mi trimiteti un email sau, si mai simplu, un mesaj pe Facebook.
  2. Nu ma cunosteti suficient, dar sunteti dispusi sa-mi acordati sansa unui interviu. Ca sa nu va rapesc prea mult din timp va propun asa: un interviu de maxim 30 de minute, pe telefon sau pe Skype. Aici gasiti contactele mele. Ca sa nu ii incomodam pe toti cei care ma vor suna, o sa va rog sa completati formularul cu data si ora la care sunteti disponibili, ca sa pot cauta un interval liber.
  3. Niciuna din variantele de mai sus nu e valabila si ati decis ca nu merit sa fiu angajatul vostru. Nu-i bai, cum ar spune jumatatea ardeleneasca din mine. Daca la final chiar n-o sa castig admiterea pe post, voi face ca dupa orice interviu de angajare nereusit, adica imi voi cauta alt loc de munca (ca sa fiu precis, voi reveni la ce fac acum 🙂 )

Ce-ar mai trebui sa stiti ca sa ma puteti angaja:

Ce se intampla daca decideti sa ma angajati?

In primul rand o sa-mi permit sa va adaug pe un grup de Facebook unde se regasesc toti cei care cred ca merit sa fiu angajat. Participarea acolo este strict voluntara si poate fi intrerupta in orice moment, cu “Leave group“. O sa va cer din cand in cand sa-mi dati o mana de ajutor. Insa voi sunteti liberi sa raspundeti doar in masura timpului sau altor prioritati. In al doilea rand, o sa va trec pe o lista in Excel, cu datele pe care o sa binevoiti sa mi le dati.

Dupa ce se vor aduna cel putin 40.000 de angajatori (cati locuitori ar trebui sa reprezinte un parlamentar), va asigur ca voi face toate diligentele pentru a-i convinge si pe colegii mei din PNL ca merit sa fiu pus acolo unde va doriti voi, respectiv pe listele electorale.

Cum ma puteti ajuta sa obtin cu adevarat postul?

Desi nu pot sa spun ca ma dau in vant dupa vorba asta, e cam asa: “de la fiecare dupa posibilitati“. Spuneam ca o sa va adaug pe un grup de Facebook, unde o sa mai lansez din cand in cand diverse rugaminti. Insa voi sunteti complet liberi sa le dati curs sau nu.

Cel mai important ajutor este insa sa-i intrebati si pe alti potentiali angajatori daca vor sa ma cunoasca sau sa-mi acorde un interviu in vederea angajarii ca Parlamentar. Nu-i presati insa. Aratati-le aceasta pagina si, eventual, intrebati-i cum li s-a parut, la final.

Intrebari frecvente

I: Ce te-a apucat acum, in 2016, sa-ti propui sa candidezi?

R: S-o luam istoric. In ’98 am venit in Bucuresti ca sa urmez facultatea. Mergeam la Stiinte Politice, asa ca atunci cand am plecat din Constanta, i-am spus bunicii mele ca voi intra in politica si voi face in asa fel incat sa le schimb viata in putin mai bine, ei si bunicului meu. Educatia mea morala si politica o primisem tot de la bunica mea, comentatoare infocata a vietii politice de la televizor, admiratoare a lui Petre Roman si o persoana independenta, cu vederi “reformiste”, intr-un cerc familial destul de conservator. Am incercat sa-mi tin promisiunea imediat ce-am ajuns la Bucuresti. Intre 1998 si 2000 am fost prim-vicepresedintele Organizatiei de Tineret a UFD (partid care a fuzionat in 2003 cu PNL). Din 2001 si in pana in 2016 am facut totul pentru a ma imbunatati profesional si a contribui totodata la ceea ce am crezut ca este “binele public”. Am fost pe rand ONG-ist, apoi antreprenor cu apucaturi de corporatist. M-am pastrat insa mereu in centrul dezbaterii publice, inclusiv a celei politice. Bunica mea a murit in 2014 si, chiar daca n-am reusit sa-mi tin promisiunea cat timp a fost in viata, inversunarea mea luat forma unei hotarari ferme. 2016 este primul an electoral dupa 2014. Vor mai urma altii, desigur…

I: Ai sustinerea partidului tau, PNL?

R: Da. Foarte multi colegi din PNL cred deja ca e o idee buna sa fiu angajatul vostru. Desigur, numarul vostru, al celor care veti decide sa ma angajati, le va intari aceasta convingere.

I: De ce nu candidezi independent sau pe listele altui partid?

R: Asa cum va spuneam, de aproape 20 de ani cred si practic liberalismul si cred in valorile nationale ale Romaniei moderne. In definitiv, voua v-ar placea sa angajati un “traseist”? As reaminti de ce nu mi-e rusine de valorile national-liberale in care cred.

I: Ce-o sa faci daca nu te vor angaja suficient de multi oameni?

R: Cum spuneam, un interviu nereusit de angajare n-a omorat pe nimeni pana acum.

I: Daca nu te angajam, o sa abandonezi politica?

R: Daca n-am facut-o timp de 20 de ani, nu vad niciun motiv. Am luat o decizie serioasa sa ma angajez ca Parlamentar, inainte de a va intreba. La fel ca majoritatea obiectivelor pe care mi l-am propus, si pe acesta il voi atinge. Presupunand prin absurd ca am ajunge intr-una din cele 1% situatii de nereusita, vor mai fi alegeri si peste 4 ani…

I: Te putem angaja chiar daca nu avem buletin de Bucuresti?

R: Da. In primul rand, acum nu stiu daca colegii mei din PNL ma vor pune pe lista de la Bucuresti, pe cea din Diaspora (cu siguranta am multe in comun cu toti romanii care lucreaza in strainatate), pe cea din Constanta (acolo unde mi-am petrecut tineretea, pana sa plec in Bucuresti, la facultate), pe cea din Ilfov (unde locuiesc intr-o oaza de administratie liberala, respectiv in Chitila, ca sa nu mai zic de vecinatatea cu Otopeni sau alte administratii liberale) sau pe alta lista. In al doilea rand, imaginati-va ca e o angajare prin procura. Va promit ca pentru fiecare vot virtual, eu voi obtine minim alte doua, de la angajatori cu domiciliul in colegiul in care voi candida.

I: Vrei sa te imbogatesti din politica sau o sa incepi sa minti si tu, cum s-a intamplat cu alti politicieni?

R: Adevarul e ca am multe defecte, insa faptul ca as cauta sa obtin venituri ilicite nu mi-a mai reprosat nimeni pana acum. In definitiv, dupa ce am lucrat toata viata in mediul privat, acum am absolut tot ce-mi trebuie – o casa, o masina, un venit decent; de ce-as avea nevoie de mai mult? In privinta minciunii am niste sechele din copilarie, de cand bunica mea ma smotocea cand minteam (stiu ca bataia nu e rupta din rai, dar credeti-ma ca nu-i voi reprosa nimic niciodata bunicii mele, care practic mi-a construit toate reperele morale pe care le-am avut ca adult) . Nu neg ca am mintit pana acum, insa mi-a fost destul de dificil. Nu stiu daca e bine sau rau, insa sper sa nu pic examenul aici…

I: Cum o sa tinem legatura pe mai departe?

R: prin email, telefon, Facebook etc. Nu uitati sa va abonati la alerta prin email a acestui blog (o gasiti in dreapta, pe mijloc). Si, orice comentariu ati avea, nu ezitati sa-l faceti mai jos.