Sa va spun o discutie relevanta pentru toti colegii care au alta viziune decat cea pe care vi-o tot prezint despre cum vor fi erodate cele 2 partide mari, si in special PNL, de noii veniti pe scena politica (USR, ANR si PRU).

Discut azi la un eveniment cu Mirel Palada, care era intrebat de toata lumea ce zic sondajele, ce procente are fiecare etc. Normal ca il intreb si eu cum de PSD-ul va sta, in viziunea lui, asa sus, si cum de ANR+PRU vor da ceva in jur de 2-3%. Raspunsul lui e paradigmatic pentru instrumentele cu care lucreaza analistii nostri. “Angajamentul”, raspunde el, “inertia fata de ce am facut in trecut”. Cu alte cuvinte, daca am votat pana acum cu PNL e un motiv suficient de puternic sa mai votez odata cu PNL (chiar daca nu ofera nimic fata de competitorii directi, USR si ANR). La fel si in cazul PSD (chiar daca nu ofera aproape nimic, decat forta agregata ce-i drept, fata de competitori: PRU, ALDE sau ANR).

Ei, da, acest principiu, al “angajamentului/consistentei” este unul suficient de bine documentat de stiinta comunicarii. Chiar daca este universal valabil, TOTUSI, el nu este prioritar, fata de alte principii ale persuasiunii, in toate tipurile de culturi.

Da, principiul “angajamentului” este prioritar in culturile individualiste si aici vorbim de spatiul anglo-saxon si de cel vest-European. Intr-adevar, intr-o astfel de cultura oamenii spun: “voi face ceva, pentru ca EU am mai facut asta in trecut”.

In schimb, in culturile colectiviste (aici vorbim de Europa de Est, spatiul mediteranean, America de Sud sau Asia), situatia e cu totul alta. Aici oamenii spun “voi face ceva, pentru ca GRUPUL din care fac parte a facut la fel”.

In plus, pentru Europa de Est si Mediterana, spre deosebire de toate celelalte spatii, mult mai importanta este intrebarea: “ce face in situatia in care ma aflu eu, grupul meu de prieteni/semeni?” (pentru alte spatii culturale sunt importante alte intrebari: “ce-au facut pentru mine cei care imi cer sa-i votez?”, “ce relatie au cu seful meu?” sau “in ce masura a-i vota pe ei este coerent cu politicile si principiile organizatiei din care fac parte?”).

Cu alte cuvinte, ce vreau eu sa spun este ca niciun sondaj de la ora asta, chiar daca oamenii ar raspunde la el in mod onest, nu ne spune aproape nimic despre ce vor decide sa faca acestia pe 11 decembrie, dupa ce vor fi trecut prin cel putin o saptamana de intrebari si consfatuiri cu grupul lor de apartenenta, despre “NOI cu cine votam?” (da, “alegatorul turmentat” al lui Caragiale era turmentat doar din cauza incapacitatii de a se alipi la un grup, nu din cauza incapacitatii individuale de decizie).

Criteriile pe care le-am spus mai sus sunt deja documentate in Romania pentru PNL sau, in general, pentru toate asa-zisele partide “de dreapta” de dupa ’89. Ati auzit desigur expresia ca “electoratul de dreapta nu se mobilizeaza PENTRU un partid, ci mai degraba IMPOTRIVA altui partid, in speta PSD”. Ce-as putea eu sa demonstrez, daca as avea suficient spatiu este ca in cazul PSD situatia a fost alta doar aparent. Pentru ca de fapt, tot GRUPUL (fie de apartenenta, fie de referinta) a fost cel care a determinat votul in directia PSD, mai degraba decat programul sau forta organizatorica si persuasiva a partidului. Insa despre asta, cu alta ocazie.

Momentan, haideti sa vedem ce ne vor spune ultimele 2 saptamani de campanie electorala (unde, foarte important, exista si o saptamana de vacanta). Sa urmarim asadar cu atentie mecanismele sociale care vor actiona acum, iar la final sa fim pregatiti sa luam lectiile care merita. Si nu doar sa facem profetii despre trecut…