Incerc sa explic ce e cu “DECIZIILE POLITICE”, un concept des invocat pe Antena3, RTV & Co. Iata ca acum este reluat de decizia halucinanta a CCR, dar si de declaratiile agresive la adresa procurorilor, ale Ministrului Justitiei, Tudorel Toader.

Silogismul propagandei anti-DNA suna in felul urmator:

Deciziile politice sunt asa, ca si cum ai avea niste opinii politice… Doar ca mai iei si decizii pe baza lor. Ori noi trebuie sa fim democrati si toleranti, iar asta inseamna ca toti suntem liberi sa avem opinii politice, fara sa ne traga cineva la raspundere. Cam la fel e si cu deciziile politice

Bun. Asta zic ei. Eu spun insa ca exista 2 categorii de “decizii politice”:

1. “Decizii politice ne-infractionale”, care au loc in interiorul Legii
2. “Decizii politice infractionale”, care au loc in exteriorul Legii, respectiv impotriva ei.

DOAR alea din prima categorie sunt bune, legitime si putem sa le tratam cel mult cu…”adversitate politica”.

INSA alea din a doua categorie nu sunt bune. Nu sunt bune deloc, dar la ele o sa ma refer mai departe:

Unele pot sa duca la balamuc. E cazul lui Nero, spre exemplu, care a luat “decizia politica” de a recladi maretia Romei, dandu-i foc in prealabil.

Altele pot sa duca in fata plutonului de executie, asa cum ar fi trebuit sa se intample si in cazul lui Hitler si al lui Stalin si al lui Mao si al altor conducatori “alesi democratic”, care fie si-au infometat populatia, fie au gazat, au schingiuit sau au exterminat fizic diverse categorii de cetateni.

Altele, si aici venim spre cazul nostru, pot sa duca doar LA PUSCARIE (unde nu-i nicio tragedie sa ajungi, asa cum ne-a explicat de curand Gigi Becali, ba chiar te poate ajuta sa devii mai intelept sau mai apropiat de Divinitate).

In CONCLUZIE, “deciziile politice infractionale” nu doar ca nu sunt bune, dar ele pot si trebuie sa duca la diverse consecinte neplacute pentru autorii lor.

Insa modul in care se ajunge la aceste consecinte depinde strict de institutiile responsabile, din fiecare societate in parte. Pe vremea lui Nero erau la moda comploturile; cu Hitler, Stalin sau Mao lucrurile erau mai complicate, iar procurorii aveau alte prioritati pe atunci. La noi insa, avem si DNA, avem si Parchet General, avem si tot felul de alte parti componente ale Ministerului Public, a caror responsabilitate, ce sa vezi, este fix sa sanctioneze “deciziile politice infractionale”…