Rutina unui loc de munca intr-o companie mare duce, mai devreme sau mai tarziu, la oboseala si insatisfactie. Atunci cand ne lipseste, ne dorim siguranta unui astfel de loc de munca. Insa dupa ce o obtinem iar timpul trece, ajungem sa ne dorim o schimbare, un element de diversitate, o noua “aventura”.

Si atunci, intr-o piata a muncii din ce in ce mai concurentiala cum este cea din retail, ce poate face o companie pentru a satisface, alternativ, si nevoia de siguranta a angajatilor, dar si nevoia lor de schimbare? Raspunsul pe care l-a dat psihologia ocupationala a fost: sa-si stimuleze angajatii sa devina co-creatori ai propriului loc de munca.

Acest principiu s-a tradus in practica prin metoda Kaizen, care inseamna in japoneza “imbunatatire continua” si a stat la baza “miracolului revenirii economice japoneze” de dupa Al Doilea Razboi Mondial (cazul sistemului de productie al Toyota este cel mai cunoscut exemplu).

In ce consta metoda Kaizen? In a-i face pe angajati sa se uite de jur imprejur la locul in care muncesc si sa gaseasca idei concrete de imbunatatire. Suna familiar? Daca da, este doar pentru ca asa ne imbunatatim noi insine activitatea, la nivel micro. Insa pentru o companie mare, abordarea traditionala a schimbarii inseamna proiecte concepute la nivel macro, de sus in jos si care dureaza o perioada mare de timp. In Kaizen schimbarile vin de jos in sus si trebuie sa fie suficient de simple pentru a fi aplicate de maine.

Carrefour – un experiment unic pe piata din Romania

Mult timp m-am intrebat daca este posibil sa aplici metoda Kaizen si in Romania. Daca ne uitam la “ethos”-ul angajatului roman, acesta pare prea putin inclinat spre proactivitatea si responsabilitatea de care e nevoie pentru Kaizen. Ati vazut vreodata un paznic sau o femeie de serviciu propunand o imbunatatire a proceselor organizationale care ii afecteaza? Probabil ca nu. Cert este ca atitudinea de multe ori “mioritica” a angajatului roman genereaza un cerc vicios, pentru ca si un manager strain, oricat de participativ si-ar dori sa conduca, e fortat pana la urma sa apeleze la metode mai traditionale, de tip “stick and carrot”.

Cu toate astea, de curand am fost invitat sa asist la un eveniment intern al Carrefour Romania. Stiam destul de putin  cand am ajuns acolo. Poate tocmai de aceea am simtit ca sunt luat pe sus de energia care m-a izbit in momentul in care am intrat. Am vazut multe mese si lume imbracata business casual, plimbandu-se printre ele. In ciuda aparentei de jovialitate amicala, mi-am dat seama repede ca aveau lucruri serioase pe care venisera sa le faca acolo.

carrefour am o idee

Era etapa finala a unui proiect de tip Kaizen (sau cel putin unul asemanator). Cand s-au asezat la mese, am inteles ca erau angajati ai Carrefour, veniti din toata tara si de la toate nivelurile, de la manageri de magazin, la sefi de raion, casiere sau contabili. Fiecare avea o idee de proiect. Urma acum sa-i aduca ultimele retusuri si s-o transforme intr-o prezentare, pentru restul colegilor si pentru management.

Am aflat ca aceste idei trecusera prin mai multe etape de selectie, in cadrul unei competitii interne denumita “Am o idee“, aflata anul acesta la a treia editie. Initial, toti cei aproape 17.000 de angajati ai Carrefour avusesera posibilitatea sa propuna proiecte, prin intermediul unei platforme speciale de pe intranetul companiei. In functie de feedback-ul si sustinerea pe care au obtinut-o din partea colegilor, 89 de proiecte au fost selectate sa mearga mai departe, pana in finala de la Bucuresti.

Eu fusesem invitat ca persoana resursa (sau “coach”), alaturi de mai multi cunoscuti din industria de comunicare: Orlando Nicoara, Victor Kapra, Lucian Mandruta, Dragos Tuta, Claudiu Ciobanu si Cristian China Birta. Pentru ca fiecare aveam si suficiente experiente antreprenoriale, rolul nostru era pe de o parte sa ajutam sa apara prezentari cat mai bune ale proiectelor, iar pe de alta parte sa oferim informatii despre diverse costuri sau implicatii externe pe care le-ar fi avut acestea.

De aceea am putut sa trec pe la mai multe mese si sa discut cu mai multi “creatori de idei”. Nu stiu cat de utile le-au fost sfaturile mele, insa pot sa va spun ca eu am ramas fascinat de ei. Pentru ca efectiv nu am mai vazut atata pasiune si angajament pentru niste proiecte, in definitiv, facute “pentru patron“, cum ar spune angajatul roman obisnuit.

Iar de pasiune sigur nu duceau lipsa “creatorii de idei” de la Carrefour, aflati acum in mediul hipster-creativ al unui “hub” bucurestean! Nici de planse atarnate pe pereti, desenate cu scheme si citate motivationale, markere, laptop-uri, calareti si foi imprastiate pe mese, in fine, nu le lipsea nimic din ce-ar fi putut sa-i faca mai creativi si mai competitivi. In plus, in prima din cele doua zile pe care le-au avut ca sa-si finalizeze ideile, imaginatia le-a fost stimulata de mai multe prezentari captivante ale unor antreprenori romani cunoscuti. Prezentari despre ultimele tendinte in materie de loializare a clientilor, despre folosirea tehnologiilor digitale, despre antreprenoriat, despre CSR.

Cu ce proiecte venisera angajatii Carrefour?

Prea multe ca sa mi le amintesc pe toate, insa de un lucru va asigur – fusesera generate dupa o atenta si indelungata observatie: a clientilor si a problemelor pe care le intampina, a proceselor din magazine sau din spatele lor, a nevoilor pe care le aveau insisi angajatii.

Un proiect identifica o procedura contabila incorecta, a carei modificare ar fi dus la economisirea a peste 100.000 de Euro anual si a multor ore din munca de centralizare a gestiunii. Un alt proiect propunea optimizarea relatiei magazinelor cu service-urile de aparate electronice, promitand o reducere cu 25% a pierderilor suferite de companie de aici. Alt proiect venea sa foloseasca bazele de date in care se gasesc contactele celor 17.000 de angajati Carrefour, pentru a realiza actualizarea automata a acestora, intr-o agenda de telefon (asa am aflat cat de mare poate fi numarul de ore pe care il petrece un angajat, in fiecare an, cautand numere de telefon ale colegilor din diverse magazine sau departamente – economiile ar fi putut fi uriase, credeti-ma!).

Pentru glaciala sectiune “crama”, dintr-un magazin Carrefour, un proiect propunea ca ea sa fie umpluta de povestile pe care le-ar fi spus clientilor un “somelier digital”. Pentru clientii in varsta, un proiect propunea ca acestia sa poata apela la niste lupe, atasate de carucioarele de cumparaturi, pentru a distinge scrisul de pe etichetele cu fonturi prea mici. Pentru clientele care vin cu copiii mici la magazin, un alt proiect propunea sa se ataseze la caruciorele pentru micuti dispozitive pentru incarcarea telefonului mobil; rezultat: clientele pot petrece mai mult timp in magazin, fara grija ca raman fara baterie, pot folosi telefonul pentru a-si urmari lista de cumparaturi sau pentru a rula niste desene animate pentru copil. Nici barbatii adusi cu forta la cumparaturi nu au fost uitati, pentru ca autorul unui proiect s-a gandit sa le creeze un loc de recreere si de varsare a nervilor, cu televizor, jocuri sau sport, care sa faca mai usoara asteptarea partenerei.

Si nu doar clientii sau procesele de business au fost supuse imbunatatirii. Un proiect propunea ca raionul de patiserie sa fie diversificat in urma unui concurs de gatit prajituri de casa pentru angajate, jurizat de clienti. Un doilea pe care l-am ascultat venea sa le ofere angajatilor un Club Sportiv Carrefour. In fine, un al treilea isi propunea sa ii recreeze pe acestia in niste “escape rooms”, organizate in diverse spatii disponibile in locatiile Carrefour.

Una peste alta, in atmosfera efervescenta pe care v-am descris-o, autorii proiectelor si-au luat avant, stimulati de observatiile noastre si de prezenta discreta a sefilor, au lucrat o zi si o noapte si, la final, si-au prezentat ideile unui juriu intern. A urmat o festivitate de anuntare a castigatorilor cu multe aplauze, rasete si trofee creative, sub forma unor becuri gigantice.

Cert este ca pe cat de seriosi i-am vazut lucrand la proiecte, pe atat de hotarati sa le duca la indeplinire i-am lasat la final. Cu multi dintre ei am corespondat ulterior pe Facebook si ramasesera la fel de determinati.

Si asta pentru ca au fost transformati in “co-creatori” ai propriului lor loc de munca. Le-a fost satisfacuta nevoia de nou, de schimbare, de aventura? Eu spun ca da. Au devenit ei niste angajati mai loiali si mai productivi? Evolutia Carrefour Romania, care momentan pare sa doboare stacheta dupa stacheta, va arata cum stau lucrurile…

Puteti citi cum au vazut evenimentul si alti colegi din randurile “antrenorilor”:

Victor Kapra – De ce Carrefour ar putea ajunge cea mai buna retea retail

Cristian China Birta – Spune-mi cat de mult asculti ideile angajatilor, ca sa iti spun ce manager esti

Claudiu CiobanuA inova inseamna de multe ori doar sa ai sansa de a fi ascultat