In 2009, cand m-am mutat in Chitila, nu am verificat nici cine e presedintele Asociatiei de proprietari din “Residenz – cartierul german“, nici macar cine imi sunt vecinii din bloc. M-a interesat mai mult apartamentul: cat de spatios era, ce finisaje se folosisera, utilitatile, localizarea geografica, facilitatile din jur. Ca sa fiu sincer, nici acum nu stiu cine e presedintele Asociatiei, desi am citit in mod regulat invitatiile la AGA sau la diverse intalniri, dintre care, pe unele le-am ignorat cu o indolenta pe care mi-o reprosez sincer. Si eu si vecinii mei am avut de-a lungul timpului multe nemultumiri despre viata in comun, despre cum a fost gestionat bugetul sau diverse cheltuieli: lifturi care se strica prea des, facturi de intretinere prea mari, intreruperi ale curentului, inundatii, prabusiri de fatade de bloc, parcari subterane sau boxe infiltrate de apa, hoti ajunsi in cartier, vecini care parcheaza pe locuri aiurea, caini care isi fac nevoile in ciuda regulamentului, copii care ne fac diverse surprize. Au fost presedinti, membrii Cex sau administratori. Unii si-au erodat “imaginea” in aceste pozitii, unii au fost schimbati si altii au ramas. In fine.

Cert e ca nimic nu m-ar speria acum mai mult decat niste oameni care m-ar certa ca de ce locuiesc intr-un “cartier corupt” (?) sau ca de ce girez o conducere “care si-a aratat masura“. Sau care mi-ar cere nici mai mult nici mai putin decat sa plec din cartier. Sau care, pe fond de canicula si de soare care ii bate in cap, sa-mi spuna ca vor sa ma “salveze” (cum ar arata oare o miscare de revolta, aici, pe plan local la noi, care sa se cheme “Uniunea Salvati Residenz“?). Sau care m-ar certa daca mi-as lua inima in dinti si as candida si eu pentru Cex, pentru presedinte sau poate doar daca as veni cu un proiect pentru cartier.

Revenind, cam la fel e si cu politica, cu valorile in care crezi si cu partidele politice. Spre exemplu, eu sunt simplu membru PNL din 2010. Asta pentru ca pur si simplu nu mi-am gasit timp sa ma inscriu mai devreme. Fusesem, ce-i drept, prim-vicepresedintele organizatiei de tineret a UFD, intre 98 si 2000. Apoi, in 2003, UFD a fuzionat cu PNL, insa eu fiind prins cu diverse, nu mi-am mai innoit adeziunea inainte de 2010. Care 2010 a fost anul ala de dupa alegerile prezidentiale din 2009, deci PNL era un partid de opozitie haituita, la fel ca si mine.

Oricum, la ora asta ar trebui sa ma simt vinovat pentru ceva? Sau ar trebui sa fiu mandru ca sunt membru intr-un partid cu care impartasesc aceleasi valori national-liberale? Un partid care, de 141 de ani e cel mai important vector de modernizare a Romaniei si de stimulare a capitalului privat. Voi ce credeti?

pnl

Alte intamplari din aventura mea in cautarea respunsului la intrebarea “ce asteptam de la Alegerile Parlamentare 2016?gasiti aici.